Video Măsurile de austeritate care au scos în stradă 1.000.000 de francezi. Deficitul, mai mic decât al României

Francezii tocmai au dat jos guvernul, dar Parisul tot are de stopat hemoragia fiscală şi de scos din joben măcar 40 miliarde de euro anul acesta ca să mai aibă o şansă să iasă dintr-un abis generaţional, aşa cum îl numea fostul premier. Altminteri, oamenii sunt nemulţumiţi din cauza măsurilor de austeritate, pe care le pornise fostul premier şi din care ar trebui sa preia şi noul prim ministru Sebastian Lecornu, ca să nu ajungă la categoria junk.

Deja Fitch a retrogradat Franţa la cel mai prost rating de ţară avut vreodată. Protestele au avut loc în toate marile oraşe din Franţa, iar confruntările cu forţele de ordine nu au întârziat să apară. Aproape 150 de protestatari au fost reţinuţi şi peste 300 duşi la audieri, după ce protestatarii s-au ciocnit cu scutierii, iar forţele de ordine au folosit şi gaze lacrimogene.

Protestele masive au dat peste cap în primul rând transporturile, mai ales că metroul din Paris a fost complet blocat. De asemenea, 9 din 10 farmacii au fost închise.Tulburările din Franţa, a doua mare economie ca mărime a Uniunii Europene, au reprezentat o grijă suplimentară pentru preşedintele Emmanuel Macron caruia atât extrema dreaptă cât şi extrema stângă îi cer în continuare demisia.

Am analizat întreaga situaţie alături de Paul Cozighian, jurnalist Le Figaro

Marius Pancu: Paul Cozighian a urmărit cu atenție ceea ce s-a întâmplat în Franța, sigur, întreaga mass-media a fost cu ochii pe aceste proteste care vin și după ziua blocăm tot, știți că a mai fost și acum o săptămână o inițiativă de acest gen, mult mai redusă ca impact social decât aceasta de acum. Vă reamintesc cifrele pe care ni le-au transmis sindicatele pe deoparte. Un milion de oameni în stradă, autoritățile care, sigur, întotdeauna oferă un bilanț ceva mai redus decât sindicatele vorbesc de jumătate din această valoare, 550.000 de persoane care au fost în stradă. Vedeți bine însă că n-au fost proteste pașnice, calme, au fost confruntări cu forțele de ordine, au fost lansate gaze lacrimogene, așa cum ne-am obișnuit însă de fiecare dată când vedem proteste în Paris și în restul Franței. De această dată, protestatarii par deciși să își continue aceste mișcări de stradă. Chiar și mâine vor fi discuții din nou cu liderii de sindicat. 

Paul Cozighian: Așa cum bine spuneați, sunt așteptate proteste și în zilele următoare, toate agențiile, toate organizațiile sindicale au reuniuni pentru a stabili ce vor face în zilele următoare. Trebuie să vă precizez că Franța nu are în continuare un guvern. E fără guvern. Ceea ce este, este o situație cu totul specială, însă am privit cu mare atenție toată prezentarea dumneavoastră extrem de interesantă și extrem de bine punctat tot ce s-a întâmplat la Paris. Ce vreau să vă spun însă este că până la urmă cifrele date de poliție sunt mai reale decât cele date de sindicate. Întotdeauna sindicatele exagerează puțin. Deci au fost undeva prea la vreo 500 și vreo 50 de mii de manifestanți. La Paris au fost mai puțini decât se așteptau, inclusiv forțele de ordine. Au fost doar vreo 55 de mii în Paris.

Și eu personal consider că este un succes și din partea sindicatelor această zi de proteste și de greve, dar și din partea Ministerului de Interne și a Guvernului care a gestionat foarte bine criza de astăzi. În sensul în care ei au anunțat încă de acum o săptămână. Ministrul de Interne a ieșit foarte des pe post și a explicat că va face tot posibilul ca manifestanții să se poată exprima liber și liniștit și să intervină ori de câte ori vor descoperi provocări din partea radicalilor de stânga, care de obicei vin în fața manifestației și blochează avansarea coloanelor pe străzile orașelor și așa mai departe. Și în proporție de 90% chiar a reușit acest lucru Ministrul de Interne. Părerea mea este că e o mare victorie pentru acest domn, Bruno Retailleau, care este ministrul demisionar, dar care are mari șanse să rămână în post când se va forma un nou guvern. 

Marius Pancu: Spui, Paul Cozighian, de reacționarii de stânga, da, extrema stângă. Noi ne-am tot obișnuit în ultima perioadă să vorbim de extrema dreaptă. Cine cu cine și-a dat mâna în protestele astea, practic? 

Paul Cozighian: Bună întrebare! Aici, în stradă, de data asta, extrema stângă a fost reprezentată masiv, inclusiv politicianul cel mai cunoscut, Jean-Luc Mélenchon, care este liderul grupării La France Insoumise, care a manifestat alături de sindicate la Marsilia, azi dimineață, și care, bineînțeles, că nu a ratat ocazia pentru a cere din nou demisia președintelui Macron, indicând că el este principalul, dacă nu, chiar singurul responsabil pentru haosul pe care-l traversează Franța de ceva timp. 

Extrema dreaptă nu a coborât, politicienii nu au coborât în stradă, însă ei s-au văzut deja de două ori cu noul prim-ministru și Marine Le Pen a declarat, inclusiv în acest weekend, și chiar și azi dimineață, cred că am mai ieșit o dată, și a spus că ei vor să îi invite pe francezi din nou la urne, dar nu pentru a-și alege un nou președinte, ci pentru a-și alege un nou parlament, fiind convinsă, spune doamna Marine Le Pen, că de data aceasta francezii vor avea un guvern de dreapta, de la Rassemblement National, cu tânărul Bardella, prim-ministru, și vor pune ordine în finanțele statului.

Deci, extrema dreaptă cere alegere anticipate legislative, extrema stângă cere plecarea lui Macron, iar blocul central încearcă cu chiu, cu vai să mențină pe linea de plutire această țară, dar șansele, să știți că sunt minime, ca noul guvern care va fi instalat undeva în jurul datei de 5 sau 6 octombrie, să poată să treacă prin parlament o nouă lege a bugetului, care să-i satisfacă pe toți. E foarte greu în acest moment de a mai guverna această țară, deci eu personal cred că ne îndreptăm de data aceasta spre o criză majoră care se va prelungi până spre sfârșitul anului. 

Marius Pancu: Și atunci sunt mai mari șansele pentru vreunul dintre cele două scrutine de care pomeneai mai devreme, alegeri anticipate legislative, sau poate chiar pentru alegerea unui nou președinte?  

Paul Cozighian: Este clar că ne îndreptăm spre alegeri anticipate. Președintele Macron a spus deja de mai multe ori că el își va duce mandatul până la capăt, este exclus ca el să demisioneze, dar din nou alegerile legislative anticipate, asta este foarte, foarte probabil, ținând cont de faptul că, cum să spun, societatea franceză este nemulțumită de faptul că, anul trecut când Macron a dizolvat parlamentul după eșecul din alegerile europarlamentare, eșecul partidului său, deci după această organizare de alegeri anticipate, de fapt, Macron nu a ținut cont de rezultatul acestui vot. Adică toată lumea a crezut că atunci vom avea un prim ministru care să vină din zona stângii și acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, este al treilea prim ministru care ajunge acum la putere și care este și mai apropiat.

Toți experții spun că fiecare nou prim ministru este și mai apropiat, este ca o umbră a președintelui Macron. El n-are nicio vină. Actualul Lecornu are 39 de ani. Sébastien Lecornu este fostul ministru al Apărării, un tip extrem de cultivat, extrem de ambițios, foarte serios și care are talentul de a sta de vorbă cu toată lumea, indiferent din ce spațiu politic vine. Deci, pe zona, să zicem așa, de analiză filozofică, el e foarte apreciat. Problema este că are această apropiere cu președintele Macron și îi va fi foarte greu. Cred că doar un miracol să poată să convingă toate taberele. 

Dacă vreți să intrăm un pic mai în detaliu, aici, de fapt, ca și în România, Partidul Socialist este cel care are un cuvânt greu de spus în a menține sau nu o coaliție la putere, exact ca în România.  Partidul Socialist, actualmente, în Parlamentul Franței, are 66 de locuri. O mare parte din acest Partid Socialist vrea să se distanțeze de extrema stânga lui Mélenchon și să se apropie de blocul central. Dacă Lecornu va fi suficient de convingător și va lăsa, spuneați mai devreme în prezentare, se vorbește de 44 de milioane de economii, deja s-a ajuns să se vorbească acum doar de 25 de miliarde de economie și nu într-un singur an, ci pe o durată etalată până în 2027. 

Deci, cumva, lucrurile au început să se mai calmeze din punct de vedere al ambițiilor de a redresa țara într-un termen mult prea scurt și e posibil că, până la urmă, socialiștii să accepte acest lucru și atunci lucrurile să se calmeze. Dar este o portiță, o fereastră foarte mică, prin care noul prim-ministru are de trecut. Să sperăm că va reuși. 

Marius Pancu: Dacă tot ai făcut, Paul, comparația cu România, haideți să ne uităm un pic și la ce înseamnă măsurile de austeritate care, iată, au aruncat Franța pe un butoi cu pulbere și să ducem comparația asta mai departe. Pentru că, dacă ne uităm în termeni strict procentuali, deficitul bugetar al Franței e mai mic decât deficitul bugetar al României. Sigur, diferă valorile absolute ale cifrelor, că economia e mai mare a Franței. Dar, strict procentual, sunt mult sub noi. 

Paul Cozighian: Da, Franța are această mare șansă, că produce enorm de mult, are un sistem bancar extrem de solid și are, ceea ce România, din păcate, nu are, un sistem de colectare a taxelor și impozitelor care este extrem de bine pus la punct, extrem de sever. Și, deci, există resurse ca Franța să se poată redresa. 

Dar, ca și România, Franța cheltuie mai mult decât produce. Deci, asemănarea este că François Bayrou, primul ministru demisionat, a venit cu toate aceste cifre, un pic cum a făcut și premierul nostru Bolojan, și a spus, în primul și în primul rând, că oamenii trebuie să muncească mai mult. A venit cu această propunere să se renunțe la două zile libere și oamenii să muncească pe aceste două zile.

Bineînțeles că au sărit în sus sindicate. Da, dar trebuie să fim plătiți. Nu ești plătit că e o zi care intră în programul de lucru normal al unei luni în care primești un salariu, unu.  Doi, a propus reducerea cheltuierilor statului. A venit cu cifre foarte clare legate de faptul că Franța, care are 35 de mii de comune, va trebui cumva să facă o reajustare a administrației și să reducă din aceste posturi ceea ce în continuare vrea să facă și Bolojan.  

Și vă dați seama, totuși, Franța are de unde să lase. Problema este că nu vrea populația. Populația nu vrea să renunțe la nimic. Vă spun foarte sincer și foarte, cum să spun, deschis că Franța este inguvernabilă din punctul ăsta de vedere. Tot timpul în mintea lor e că are balta peşte. Dacă sunt probleme, ne ajută Banca Centrală Europeană. Noi suntem și în zona euro, deci nu sunt probleme.

Inclusiv această denotare de către Agenția Americană Fitch a Franței, care a ajuns acum la un A cu plus, echivalentul într-o notă de la școală este echivalentul notei șase din zece, ca și cum ar fi la nota șase. 

Deci încă economiștii nu sunt speriați de lucrul acesta și bineînțeles că socialiștii profită de lucrul ăsta ca să ceară cheltuieli suplimentare, să crească salariile. Vă mai spun un detaliu apropo de ce idee avea primul ministru demisionar. Să creeze une année blanche, un an alb. Ce înseamnă ăsta? Un an în care să nu mai crească nici cheltuielile statului, dar să nu mai crească nici salariile. Deci să se facă un echilibru tocmai.

E și problema pensiilor, a spus-o și în prezentare. Toată stânga vrea să se revină la pensionarea la 62 de ani. Și ei sunt foarte supărați pe Macron, pentru că Macron a dat ordin miniştrilor anteriori să treacă legea fără dezbatere prin Parlament. Deci a trecut prin ordonanță de urgență și asta i-a supărat foarte mult pe francezi. 

Bineînțeles, extrema stângă militează pentru demisia lui Macron, pentru că extrema stângă își dorește a șasea republică unde prerogativele președintelui să fie mai reduse față de puterea pe care o are acum. Deci este o situație explozivă, însă e pentru prima oară când văd că totuși o situație după o zi ca aceasta în care amenințările erau foarte serioase de un clash între manifestanți și polițiști și violențe puternice. Iată că au reușit cu toții să se mențină, să fie cuminți, ceea ce pe undeva arată și seriozitatea crizei, să știți. Adică nu mai facem show, suntem îngrijorați și vrem să schimbăm ceva în țara asta odată pentru totdeauna. Poate că mă vor surprinde francezii, deși nu cred. Repet și asta cu asta închei. Franța este o țară inguvernabilă și prea răsfățată.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰