Video Primele măsuri pe care le-ar putea lua Trump împotriva Rusiei, după ce s-a convins că Putin spune "tâmpenii"

La scurt timp după, CNN a dezvăluit o serie de înregistrări audio care nu au mai fost făcute publice până acum şi care datează din 2014, cu doi ani înaintea primului mandat al lui Trump. Una dintre ele a fost făcută la un eveniment cu donatorii organizat de viitorul lider de la Casa Albă, unde Donald Trump a declarat celor prezenţi că l-a ameninţat pe Vladimir Putin că va bombarda Moscova, în cazul în care îndrăzneşte să intre în Ucraina. Tot Trump a punctat ca Vladimir Putin l-a crezut în proporţie de vreo 10%.

Reacţia Kremlinului la dezvăluirile CNN nu a întârziat, dar a fost în linia comunicării obişnuite ale Moscovei. Prin vocea purtătorului său de cuvânt, Vladimir Putin a pus la îndoială veridicitatea înregistrărilor publicate de jurnaliştii americani. La fel de ponderaţi au fost ruşii şi în cazul declaraţiei lui Trump referitoare la tâmpeniile pe care le spune omologul său rus. Kremlinul s-a limitat la a declara că priveşte cu mult calm afirmaţiile liderului de la Casa Albă şi că ştie ca Donald Trump are un limbaj mai dur.

Moscova nu a fost la fel de ponderată în comentarii şi când a venit vorba despre faptul că preşedintele american a semnat reluarea livrărilor de armament defensiv pentru Ucraina. Pe front însă, Moscova a lansat un nou atac masiv asupra Kievului, cu peste 720 de drone lansate şi 13 rachete.

Iar Curtea Europeană a drepturilor omului a dat o decizie istorică, prima a unei astfel de curţi internaţionale de top care stabileşte negru pe alb că Rusia se face vinovată de încălcări flagrante ale drepturilor omului încă din 2014 in Ucraina, când a invadat Estul şi a anexat Crimeea. Magistraţii spun că Rusia a comis abuzuri fără precedent, de la violenţă sexuală la tortură prin strangulare şi electroşocuri inclusiv asupra părţilor intime ale civililor. Semnalează şi deportarea forţată a copiilor ucraineni în Rusiia şi adopţia lor acolo de către familii de ruşi, o acuzaţie care se regăseşte şi în cazul prin care Curtea Internaţională de Justiţie îl acuză pe Putin de crime de război.

Am analizat întreaga situație împreună cu Mihai Valentin Cernea, specialist în Etica Războiului.

Marius Pancu: Cât de destrămat e în acest moment bromance-ul, relaţia de prietenie dintre Vladimir Putin şi Donald Trump?

Mihai Cernea: El nu a fost niciodată cu adevărat un bromance, a fost mai curând o promisiune a unui bromance care nu s-a concretizat în mare lucru în afară de anumite concesii pe care le-a făcut partea americană pentru a obţine această relaţie, concesii care bineînţeles că au dus la victime ucrainene în primul rând şi la anumite pierderi pentru SUA, pentru că SUA au părut un aliat în care nu te poţi încrede în perioada asta, cât Donald Trump a negociat cu Vladimir Putin, dar până la urmă trebuia şi Vladimir Putin să livreze o victorie pentru Donald Trump. Să producă acea pace pe care Donald Trump a promis-o şi iată că acest lucru nu este momentan în interesele Kremlinului, care până acum a tras de timp cât a putut de mult în această relaţie în speranţa de a amâna, de a detensiona puţin replica care va veni odată ce Donald Trump va înţelege că nu va obţine ceea ce îşi doreşte în Ucraina.

Până la urmă, pe Donald Trump nici nu îl interesează foarte mult ce se întamplă acolo, doar să se oprească conflictul, să fie un fel de pace în mandatul lui în aşa fel încât el să o transforme într-o victorie politică internă. Acest lucru este foarte greu de obţinut în momentul de faţă în Ucraina. Vladimir Putin înţelege lucrul acesta, evident şi ucrainenii înţeleg chestia asta şi acum vom vedea exact care va fi reacţia de la Casa Albă. 

Marius Pancu: După semnalele pe care le avem acum, pare că Donald Trump a înţeles definitiv că Vladimir Putin face o cacealma şi doar încearcă să câştige timp  sau mai e timp de reveniri a la Trump, de schimbări de poziţie?

Mihai Cernea: Eu unul cred că mai e loc de reveniri pentru că îmi fac mari speranţe din această administraţie. Donald Trump pare să aibă opinia consilierilor pe care îi favorizează în perioada respectivă şi e clar că acel contingent mai curând anti-ucrainean sau anti-european dintre fracţiunile care se învârt în jurul lui Donald Trump, administraţia Trump, pare că acest contingent nu o duce foarte bine în perioada aceasta şi republicanii de tradiţie pare că au revenit, dar acest lucru se poate schimba oricând.

Donald Trump îmi pare omul care are opinia ultimului consilier cu care a vorbit şi în care are încredere. Iar după ce a văzut ce s-a întâmplat în Iran şi a văzut reacţia acestei părţi izolaţioniste la victoria sa din Iran, cred că acest lucru l-a făcut să se mişte mai curând în direcţia republicanilor clasici, mai ales văzând şi el, sunt convins că Vladimir Putin în esenţă îl duce cu zăhărelul în timp ce creşte presiunea pe Ucraina cât poate de mult. 

Marius Pancu: Care va fi testul suprem al schimbării de strategie?

Mihai Cernea: Atunci când vom vedea SUA acţionând în aşa fel încât preţul petrolului ilegal pe care îl vinde Rusia să fie gâtuit în aşa fel încât economia Rusiei să fie gâtuită. S-ar putea să vedem şi nişte transferuri de arme mai importante către Ucraina. Cine ştie? Poate chiar un nou supliment la buget care să permită şi mai multe arme. Vom vedea. Aceasta ar fi o veste bună. Dar cred că dacă vrem să vedem ceva cu adevărat ar fi o acţiune de tipul sancţiunilor secundare care să afecteze cu adevărat economia rusească şi prin alianţă, capacitatea Rusiei de a duce acest război. 

Marius Pancu: Şi există un proiect de lege al unui republican care ar trebui aprobat în acest sens. Deci, ar fi pârghiile legale să se întâmple lucrul ăsta cât mai rapid?

Mihai Cernea: Şi Lindsey Graham spune, republicanul despre care vorbiţi, spune că Donald Trump i-ar fi spus să meargă mai departe în Congres cu acest pachet de legi despre care vorbiţi.  (...) Ştim deja destul de bine şi cred că ar trebui să devină evident pentru toată lumea că nu avem de-a face cu o administraţie care are o anumită viziune strategică generală foarte bine definită, ci avem un preşedinte care acţionează de multe ori din impuls şi pentru spectacol, care conduce o administraţie formată din fracţiuni care nu se înţeleg foarte bine între ele de fapt, care au obiective care nu trag în aceeaşi direcţie şi din acest motiv avem o administraţie care de fapt acţionează haotic din foarte multe puncte de vedere.

Marius Pancu: Descurajarea Chinei se poate face fără descurajarea Rusiei, pentru că şefii Serviciilor Europene de Intelligence se tem şi de un scenariu prin care China atacă Taiwanul, dar în acelaşi timp Rusia atacă o ţară NATO astfel încât forţele să fie divizate de apărare?

Mihai Cernea: Este scenariul horror, este scenariul cel mai complicat, mai ales dacă s-a întâmpla până în 2030, având în vedere că investiţiile din armata americană menite să contracareze specific armata chinezească încă nu s-au dus la capăt, toată cercetarea şi toată producţia industrială nu a ajuns încă la maturitatea necesară pentru a fi evident că China va pierde în Taiwan. Momentan nu e atât de evident, e dificil, dar nu evident că va pierde.

Acest lucru e important pentru semnalizarea relaţiilor dintre China şi SUA şi drept urmare, într-adevăr, dacă China ar ataca Taiwan ar fi foarte util pentru China şi ar fi şi o oportunitate pentru Rusia să dăstrame NATO printr-un atac în Estonia sau altundeva. Aceasta este o îngrijorare reală şi tocmai de aceea filosofia pe care o practică e falimentară pentru securitatea Occidentului în general şi pentru securitatea SUA. Mai ales că acest tip de abordare care modifică radical elemente de politică externă tinde să dea senzaţia că SUA nu sunt un aliat de încredere şi acest lucru iarăşi nu funcţionează bine pentru o politică externă a unei ţări care se bazează pe aliaţii săi.

Până la urmă, şi lovitura spectaculoasă din Iran s-a bazat pe faptul că din Missouri până în Europa cerul era aliat, era un aliat prietenos pentru avioanele SUA şi pentru toată infrastructura necesară să ducă acele bombardiere strategice din Missouri până în Iran. Probabil că nu gândeşte bine, dar e un trend de gândire la modă în SUA în momentul de faţă. 

Marius Pancu: Ce efect va avea schimbarea de strategie a lui Donald Trump asupra unei baze foarte consistente de susţinători Călin Georgescu, care şi-au mascat afecţiunea pro Putin în spatele unei ralieri cu politica lui Donald Trump?

Mihai Cernea: O întrebare bună şi o întrebare foarte interesantă şi sunt foarte curios de care e răspunsul practic la ea, sunt foarte curios cum ar reacţiona George Simion la o ruptura reală între Vladimir Putin şi Donald Trump şi cât de MAGA ar mai fi în continuare. E clar că naraţiunea MAGA a fost instrumentată în ţări ca România şi nu doar România pentru propagandă pro Rusia şi pentru propagandă anti-ucraineană şi anti-ucrainească până la urmă şi e clar că odată ce MAGA nu mai e pro Rusia ce se fac aceşti oameni, cum vor justifica. Acum, în lumea fantastică a teoriilor conspiraţiei evident că se pot ridica şi cădea personaje. Poate vor avea o explicaţie în fine suveraniştii noştri de ce a câştigat Nicuşor Dan, că a trădat Donald Trump sau ceva de genul. Orice e posibil în această lume.

Marius Pancu: Cât a pierdut Ucraina în această perioadă în care Donald Trump a avut nevoie de mai multe dovezi ca să se convingă de ceea ce noi toţi ştiam deja, că Vladimir Putin nu e un partener de negociere?

Mihai Cernea: Problema principală pentru Ucraina e că a pierdut, teren nu a pierdut atât de mult pentru că ofensivele nu merg atât de bine pe cât a sperat Rusia. Din păcate, Ucraina a pierdut civili. Ucraina a fost supusă unor crime de război teribile în această perioadă pentru că capacitatea industrială rusească pentru producţie de drone a crescut şi acest lucru se vede în atacurile din ce în ce mai agresive. Aproape în fiecare seară ruşii bat un nou record şi bineînţeles că o Ucraina care ar fi fost mult mai bine echipată pentru apărarea antiaeriană, blocată de Trump într-o anumite perioadă.

A fost şi o perioadă în care Trump a oprit de exemplu ajutorul dintre comunităţile de informaţii dintre SUA şi Ucraina şi bineînţeles că toate aceste lucruri au afectat capacitatea Ucrainei de a-şi apăra civili. În principiu, una dintre marile pierderi e supunerea literalemente a Ucrainei la crime de război şi mai mult decât atât. Dacă chiar se voia un armistiţiu în Ucraina atunci o presiune mult mai mare pe Rusia trebuia să se impună. Nu s-a impus. Rusia şi-a atins obiectivul de a trage de timp chiar şi sub un Donald Trump care de obicei acţionează  destul de intempestiv. Vom vedea exact ce se întâmplă mai departe, dar era foarte bine pentru Ucraina să nu treacă prin această perioadă.  (...)

Am tot auzit din partea Kremlinului despre cum străpung definitiv ceva. Nu au ce să străpungă definitiv pentru că încă nu au îndeplinit câteva obiective de bază şi nu pare că vor avea mare succes, mai ales că Ucraina s-a adaptat şi ea la modul de război rus şi să nu uităm că şi Ucraina are o indistrie destul de puternică pe drone care funcţionează ca un multiplicator de forţă decent în apărare. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰