Putem reduce deficitul fără creșterea TVA? Profesor de economie mondială: Reforme agresive și consens politic

De asemenea, partidele pro-europene şi-ar dori să majoreze TVA în industria HoReCa de la 9 la 19%. Asta înseamnă că se va scumpi costul cazărilor în hoteluri şi al meselor la restaurant. Ne-am putea confrunta cu facturi mai mari nu doar la electricitate, după eliminarea subvenţiilor, ci şi la căldură. Politicienii ar dori ca TVA să crească de la 5 la 9 la sută pentru energia termică, dar şi pentru lemnele de foc. Nici rovinietele nu vor scăpa, aşa că vor costa aproape dublu. N-a dispărut sigur de pe masă nici varianta ca TVA-ul standard să crească de la 19 la 21%, dacă nu le ies calculele nicicum guvernanţilor şi viitorilor guvernanţi.

Când vine vorba despre bugetari, negociatorii de la Cotroceni vor să taie din beneficiile extrasalariale. Tichete de vacanţă vor primi doar angajaţii cu salarii sub 6000 de lei brut, voucherele vor valora 800 de lei şi vor fi valabile doar în extrasezon.

În plus, bugetarii cu salarii sub 6000 de lei brut vor fi singurii care vor mai primi indemnizaţia de hrană şi nimeni nu va mai primi prime de Crăciun şi Paşte care să depăşească 300 de lei. De asemenea, sporurile vor fi limitate la maximum 20-30 de procente din salariul de bază. De exemplu, sporul pentru condiţii vătămătoare ar urma să ajungă de la 19 la 15%.

Bugetarii vor trebui să mai spună adio celui de-al 13-lea salariu, sporului de complexitate a muncii, celui de confidenţialitate, în timp ce judecătorilor pensionari nu li se vor mai plăti tratamentele în străinătate. Şi rovinieta s-ar putea scumpi de la 28 la 50 euro.

Partidele pro-europene nu sunt de acord asupra tuturor acestor măsuri. USR nu vrea majorări de taxe şi impozite, în timp ce PSD ameninţă că trece în Opoziţie, dacă pensionarii cu venituri mici sunt obligaţi să plătească contribuţia la Sănătate, dar insistă pentru taxă dublă pe salariile pe care ei le numesc mari, adică peste 10.000 lei.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Christian Năsulea, profesor de economie mondială

Marius Pancu: L-am auzit pe Nicuşor Dan, în campania electorală, spunând că, din punctul său de vedere, nu va creşte TVA, nu vrea să crească TVA, dar toate măsurile pe care le-am prezentat puţin mai devreme sau majoritatea dintre ele au în vedere diferite cote de TVA ridicate. Care va fi impactul?

Christian Năsulea: În primul rând aş vrea să spun că este, în continuare, factual corect ceea ce a spus preşedintele în campanie. Nu preşedintele va creşte TVA-ul. Este poate o glumă un pic amară pe care trebuie să o facem noi, economiştii care am anunţat în tot acest timp că se va ajunge acolo, dacă nu se găsesc suficient de multe măsuri de reducere a cheltuielilor în aşa fel încât să nu fie nevoit statul român să recurgă la creşterea taxei din care pot să colecteze cel mai rapid cei mai mulţi bani. Ce mi se pare important, ca să spunem totuşi un lucru pozitiv despre aceste discuţii, este că în toate scenariile în care se vorbeşte despre creşterea TVA vorbim despre o colectare suplimentară care este relativ mică, raportat la cât de mare este deficitul bugetar care trebuie să fie scăzut prin acest plan de măsuri. Asta înseamnă, din punctul meu de vedere, că sunt vizate destul de multe măsuri de reducere a costurilor, în aşa fel încât să nu ajungem să vedem o creştere foarte mare a taxelor. 

Marius Pancu: Pe care oricum nu le-am văzut încă sau cel puţin nu apar în drafturile pe care le vede presa momentan.

Christian Năsulea: În drafturi pare că ajung doar aceste creşteri de taxe însă, este foarte clar, pentru mine, cel puţin, că nu poate pachetul de reformă să includă doar creşteri de taxe pentru că nu asta se aşteaptă de la statul român de către, practic, toţi partenerii internaţionali şi de către cetăţenii României. Ne aşteptăm să vedem tocmai o dovadă, o primă dovadă a faptului că, atunci când este nevoie, statul român poate să şi reducă din cheltuieli, pentru că până acum, de la Revoluţie, cel puţin, nu am văzut altceva decât un stat care îşi măreşte cheltuielile, indiferent de context. Nici măcar după criza din 2008 nu putem să spunem că au existat nişte măsuri foarte clare prin care să fie reduse cheltuielile statului. 

Marius Pancu: Da, noi discutam, cred că chiar în ziua alegerilor, ultima dată, despre posibile creşteri de taxe şi impozite şi eraţi optimist la momentul respectiv. Spuneaţi că sunteţi dintre cei care cred că încă se mai poate fără creşterile acestea. Acum, în punctul acesta, credeţi că se mai poate fără creşteri de taxe?

Christian Năsulea: Se poate. Este absolut normal să înţelegem că, acolo unde alte state europene se descurcă să folosească bani comparabili cu banii pe care reuşeşte România să-i scoată în venituri pentru populaţii proporţional similare, normal că şi România trebuie să poată să se descurce să aibă un stat care să funcţioneze încadrându-se în aceste sume care nu sunt neglijabile. 

Marius Pancu: Dar se poate pe termen scurt, aşa, să rezolvăm problema rapid, acum? Fără să creştem TVA, de exemplu?

Christian Năsulea: Pe termen scurt, tot se poate, dar genul de măsuri care ar fi necesare vizează desfiinţarea unor instituţii din subordinea statului, pentru că nu poţi să dai afară oameni sau să reduci sporuri, fără ca aceşti oameni să vină şi să dea în judecată statul şi să câştige şi să aibă de recuperat bani mai mulţi decât cei pe care i-ai fi plătit în primă instanţă. Deci genul de reforme care ar fi trebuit făcute ca să putem să avem impact pe termen scurt sunt agresive, ca să folosesc un termen care poate este mai potrivit pentru situaţia în care ne aflăm. Deci se poate face lucrul acesta în continuare, fără să creştem niciun fel de taxă. Acum, întrebarea care pentru mine este foarte importantă este dacă există voinţă politică, dacă se poate ajunge la un consens, având în vedere tipul de negociere în care sunt angajaţi cei care lucrează la planul acesta la Cotroceni. Aici răspunsul este probabil nu. Probabil că nu putem să ne aşteptăm la o soluţie care să fie agreată de toate partidele parlamentare care şi-au trimis reprezentanţi la aceste discuţii în aşa fel încât planul de măsuri să fie acceptat, să fie luat în seamă şi să reprezinte, practic, foaia de parcurs a viitorului Guvern. 

Marius Pancu: Să traducem un pic, pentru cei de acasă. Ceea ce spuneţi dumneavoastră ar fi similar cu ce a făcut Nicuşor Dan în momentul în care a ajuns la Primăria Capitalei, unde, de exemplu, a desfinţat cu totul acele companii din subordinea Primăriei, ceea ce a dus şi la disponibilizări, nu-i aşa? Cât de agresive ar fi politicile acestea de care vorbiţi că ar fi necesare acum? În termeni absoluţi de disponibilizări, de pildă.

Christian Năsulea: Nu vorbim despre un număr extraordinar de mare de oameni care să fie nevoie să fie disponibilizaţi. Vorbim, de fapt, despre o reorganizare în special la vârful foarte multor instituţii din ordinea statului. Însă asta, iarăşi, ca să traducem, să fie foarte clar, asta înseamnă să închizi cu totul nişte regii autonome, nişte companii naţionale sau nişte alte tipuri de structuri din subordinea statului român şi să refaci altele care să le ia locul, după ce le-ai închis pe primele, unde să muţi o parte din angajaţi şi, atenţie, mai ales o parte dintre directori şi o parte din beneficiile pe care le au aceşti directori. E, de asemenea, foarte important, ca să înţelegeţi şi cum văd eu într-un context mai larg, este foarte important să avem o strategie unde să fie menţionat faptul că vom avea o lege a salarizării unitare pentru sectorul public, care să intre în lucru în aşa fel încât să nu o avem în 2028, să o avem în 2026, cândva. Lucrul acesta nu va produce efecte care să ne ajute cu deficitul de pe anul acesta, cu reducerea pe care trebuie să o facem acum, dar ne va ajuta foarte mult cu încrederea pe care trebuie să o păstrăm din partea pieţelor internaţionale, din partea partenerilor europeni. Deci sunt două lucruri care trebuie să fie echilibrate, care trebuie să fie ţinute în balanţă. Trebuie să avem un stat care să fie credibil în ceea ce înseamnă intenţia de a face reformă, şi reformele acestea structurale nu se pot face în şase luni, şi în acelaşi timp trebuie să avem şi nişte soluţii punctuale care să arate cât de hotărâţi suntem, de fapt, să facem această reformă, reducând deficitul, cât va fi el la finalul acestui an, cu nişte procente solide, pentru că poate nu reuşim să ajungem la 7%. Dacă deficitul va fi împins dincolo de 10%, din cauza contextului atât la nivel internaţional, cât şi a contextului creat de eventuale taxe mărite sau alte măsuri care vor fi luate.

Marius Pancu: De la, cât avem acum, vreo 9 la 7% ar însemna, în sume absolute, undeva la 45 de miliarde de euro de redus până la finalul anului. Sunt suficiente măsurile acestea, pe care le vedem acum, coroborate cu ceva cheltuieli, de care spuneţi dumneavoastră, reduse din aparatul de stat?

Christian Năsulea: Din nou, până nu primim lista, până nu primim şi planul legat de cheltuieli, nu ştim dacă va fi suficient, pentru că, dacă abordarea este foarte agresivă putem să vedem o reducere de deficit care să fie de 9%. Până la urmă nimic nu este imposibil. Dar, dacă vom vorbi de o reducere de deficit care să fie foarte mare, lucrul acesta se va reflecta, însă, şi în performanţa economiei româneşti, pentru că şi angajaţii aceştia de la stat, care câştigă nişte bonusuri şi nişte sporuri foarte mari, duc foarte mulţi din banii aceştia tot în economia românească şi atunci trebuie să fim atenţi. Nu toată lumea îşi cumpără apartamente în Dubai dintre cei care lucrează la stat şi au salarii foarte mari. Foarte mulţi dintre aceşti oameni cumpără tot lucruri care se consumă pe piaţa locală şi fără banii aceştia vom vedea o constrângere.

Marius Pancu: Componenta de consum în economia României fiind acum cât de mare?

Christian Năsulea: Nu ştiu să vă spun cifra exact, dar oricum nu este adevărat nici faptul că economia românească este o economie care este bazată exclusiv pe consum, acesta este un mit suveranist. Însă, avem o economie în care consumul contează foarte tare, în primul rând pentru că avem şi foarte mulţi oameni care au un nivel de trai foarte scăzut şi atunci nivelul de trai foarte scăzut înseamnă automat consum foarte mult în totalitatea veniturilor şi, din păcate pentru noi, din cauza acestei Românii cu mai multe viteze şi cu diferenţe foarte mari între bogaţi şi săraci, urban şi rural, oamenii aceştia sunt atât de mulţi încât ei contează, contează atât de mult încât acesta este unul dintre motivele foarte importante pentru care vorbim despre o pondere atât de mare a consumului în structura totală a economiei româneşti.

Marius Pancu: Aveţi o estimare pe criminalitatea fiscală în România? Pe evaziunea fiscală? Pe munca la negru? Ca să ne dăm seama undeva cam cât ratăm din colectare şi cât ne-ar putea ajuta la PIB? Pentru că vreau să ajungem şi la discuţia despre introducerea în CSAT a acestei probleme.

Christian Năsulea: Ok, aici avem varii estimări. Cea mai mare estimare, care este dată de organizaţiile internaţionale care se uită la economia informală din România, vorbeşte de 40% din economia românească fiind economie informală. Deci vorbim despre o problemă care, dincolo de discuţii tehnice, vorbim despre o situaţie reală în care foarte multe lucruri nu se petrec la vedere, care se petrec la negru sau care se petrec, mai degrabă, la gri, de obicei. Şi atunci acesta este un lucru care este important din două puncte de vedere. Pe de o parte, poate există nişte bani în plus care ar putea fi colectaţi astfel încât să crească veniturile cu aceleaşi taxe, pentru că se poate reduce din evaziune fiscală, dacă există voinţă politică să fie atacate anumite zone ale economiei unde chiar ar trebui făcut ceva, pentru că vorbim, în esenţă, despre crimă organizată care face evaziune fiscală, nu vorbim despre cineva care vinde ceapă la poartă şi face evaziune fiscală. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că aceasta este o chestiune care ţine şi de modelul cultural al economiei româneşti. Suntem obişnuiţi să facem aşa şi atunci aceste modificări de fiscalitate pe care le iau în considerare, din punctul meu de vedere, şi aceasta este o opinie care este împărtăşită de foarte mulţi colegi şi economişti, aceste creşteri de taxe nu vor avea efectul scontat tocmai pentru că românii ştiu deja, sunt pregătiţi să ia măsuri în aşa fel încât să evite aceste taxe mărite.

Marius Pancu: Adică acest TVA, de exemplu, pe care îl vedem crescut pe hârtie, în ciornele acestea, nu va face altceva decât să ducă, eventual, la o şi mai mare evaziune fiscală?

Christian Năsulea: Anul acesta, vor colecta mai mult, dacă ne anunţă, săptămâna viitoare, că de la 1 iulie TVA-ul va fi 21%. În condiţiile acestea, până la finalul anului vor reuşi să colecteze mai mult. Până la 1 ianuarie, însă, ne vom adapta toţi la această nouă realitate şi încasările vor fi ...

Marius Pancu: Mă scuzaţi, noi o să plătim în continuare, că suntem fiscalizaţi, noi doi şi cei care suntem corecţi. 

Christian Năsulea: Ne vom adapta şi noi, cei care plătim legal taxele. Pentru că există soluţii care sunt în zona evaziunii fiscale, dar există şi soluţii legale care pot să fie folosite în momentul în care nu mai încape în modelul economic taxa mărită, în aşa fel încât să funcţioneze ok.

Marius Pancu: Şi asta voiam să vă întreb, dacă din punctul de vedere al specialistului în economie, dezbaterea aceasta care a apărut în societatea civilă, sigur, iniţiată de Nicuşor Dan, cu introducerea evaziunii fiscale ca problemă de siguranţă naţională în CSAT, da, asta ar însemna puteri sporite inclusiv pentru serviciile secrete, e de bine sau de rău din punctul de vedere al economistului?

Christian Năsulea: Prezenţa unor oameni din serviciile secrete, cu lipsa de transparenţă caracteristică serviciilor secrete într-o astfel de activitate, este problematică. Noi avem, deja, nişte structuri care ar trebui să se ocupe de ceea ce menţionam mai devreme, organizaţii, crimă organizată, care se ocupă cu marea evaziune fiscală. Acolo, în principiu, DIICOT sau alte servicii, care au atribuţii în zona aceasta, ar putea, deja, să asiste ANAF, în aşa fel încât ANAF să poată să-şi facă treaba mai bine. Acum, dacă lucrul acesta o să aibă nişte efecte pozitive sau nu, rămâne de văzut, pentru că realitatea este că avem un aranjament instituţional care, în teorie, ar trebui să ducă la o mai bună colectare, dar nu face lucrul acesta, şi avem exemple din trecut când prezenţa a doar 20 de angajaţi ai Serviciului Român de Informaţii printre oamenii de la ANAF a dus la o mai bună colectare. Poate există o formulă care să poată să fie folosită în aşa fel încât să nu cădem în altă extremă unde să avem abuzuri, lipsă de transparenţă şi aşa mai departe şi să reuşim să corectăm nişte probleme cu marea evaziune tocmai pentru că există nişte oameni care poate sunt mai bine pregătiţi sau mai eficienţi sau au instrumente mai eficiente, în aşa fel încât să gestioneze o problemă care este, totuşi, mare şi care cred că este o ameninţare la securitatea naţională, la nivelul de evaziune despre care vorbim în anumite domenii cum ar fi, ca să dau numai un exemplu, în domeniul forestier.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰