Galerie foto Diagnostic sfâşietor. O tânără mamă de 29 de ani a aflat că este pe moarte la 20 de săptămâni de sarcină: „Nu îmi mai simţeam degetele de la picioare”

Laura Mahon, din St Helens, și-a dat seama că ceva nu era în regulă când s-a trezit și a sesizat că nu-şi poate mișca degetele de la picioare. Era însărcinată în 20 de săptămâni, dar totuşi nu şi-a făcut prea multe griji şi a pus totul pe seama greutăţii sarcinii.

„Nu m-am gândit prea mult la asta, până la urmă eram însărcinată și mă simțeam obosită. Dar lucrurile s-au înrăutățit a doua zi și nu mi-am mai putut mișca piciorul drept și mă străduiam să merg. În săptămâna următoare, nu am mai putut simți prea mult nici din piciorul drept”, a povestit ea.

Primele simptome şi primele temeri ale medicilor

Medicul Laurei a crezut iniţial că fătul apasă pe un nerv şi a trimis-o pe Laura pentru mai multe investigaţii şi un RMN la nivelul coloanei, la Centrul Walton, relatează Mirror. Când au venit rezultatele, specialiştii i-au recomandat un al doilea RMN la creier, pentru a se asigura că totul este în regulă. Lucrurile însă nu erau deloc bine, iar tânăra mamă avea să primească un diagnostic crunt la doar 20 de săptămâni de sarcină.

„Mi s-a dat vestea devastatoare că am o tumoare pe creier. Mi-au spus că, mai mult ca sigur, a fost acolo de ani și ani și acum a început să crească. A fost un șoc, am doar 29 de ani și nu credeam că mi se poate întâmpla așa ceva. Eram atât de concentrată pe copil, dar starea mi se înrăutăţea”, a adăugat Laura.

Bebeluşul a fost adus pe lume prematur

Medicii au spus că este vorba de un caz extrem de rar şi că au nevoie ca aceasta să fie monitorizată înainte de a decide paşii următori şi o schemă de tratament. La 27 de săptămâni de sarcină starea ei a devenit din ce în ce mai rea, Laura și soțul ei Danny, în vârstă de 28 de ani, luând decizia dificilă de a-și aduce pe lume fetița la doar 30 de săptămâni.

„Nu puteam să merg bine, eram bolnavă și eram atât de obosită. După multe conversații sfâșietoare, Danny și cu mine am luat cea mai grea decizie din viața noastră și am decis să ne aducem fiica pe lume la 30 de săptămâni. La operația de cezariană planificată, echipa de moașe m-a pus sub anestezie generală, astfel încât să fiu complet relaxată. Nu au vrut să-mi pună presiune pe creier din cauza riscului de a provoca complicații suplimentare”, a povești tânăra mamă.

Micuţa Sienna Grace Laura Mahon s-a născut la Spitalul Warrington pe 30 noiembrie anul trecut, cântărind doar 3,4 kg. A fost dusă în secția de nou-născuți și plasată într-un incubator, dar pentru că i-a cedat un plămân a fost transferată la Royal Oldham Hospital pentru îngrijiri specializate.

„M-am externat de la Spitalul Warrington, chiar dacă nu eram suficient de bine, pentru că voiam să fiu cu Sienna. Danny și cu mine am mers după ea la Oldham, unde a fost pusă într-un incubator timp de o săptămână. Nu ni s-a permis niciun vizitator din cauza restricțiilor COVID. Ne-am dorit foarte mult ca familia noastră să fie alături de noi, așa că a fost foarte stresant pentru amândoi”, a mărturisit Laura.

Tumora tinerei şi-a dublat dimensiunea, devenind inoperabilă

Pe 9 decembrie, Laura a făcut un alt RMN care a arătat că tumora aproape și-a dublat dimensiunea și i s-a spus că a devenit inoperabilă, fiind poziţionată pe cortexul ei motor şi nu putea fi îndepărtată în siguranţă. Laura a simţit că pierde lupta: „Ei au putut face doar o biopsie, au putut elimina doar aproximativ 20% din ea. Am fost devastată pentru că îmi făcusem speranțe mari. A fost încă un eșec, vești proaste peste vești proaste”

După ce a primit rezultatele biopsiei pe 22 decembrie, medicii i-au oferit un prognostic crunt: tânăra mamă mai avea doar doi ani de trăit. Laura și Danny, care se logodiseră în aprilie anul trecut, au decis să se căsătorească pe 6 ianuarie. Au înregistrat nașterea Siennei a doua zi, iar pe 8 ianuarie i-au făcut botezul într-o capelă de la Spitalul Warrington, unde personalul a organizat o petrecere cu mâncare și cadouri. Tânăra a început un tratament de șase săptămâni de chimioterapie și radioterapie în săptămâna următoare, iar pe 17 ianuarie, micuţa Sienna a părăsit spitalul cântărind cinci kilograme.

„Eu și Danny ne pregătisem pentru ce era mai rău. Știam în profunzime ce va fi, dar să aflu la 29 de ani că am cancer cerebral în stadiul 4, inoperabil... Să afli că mai ai doar doi ani de trăit este ceva pentru care nu te poți pregăti niciodată. A auzi asta spusă cu voce tare a fost un moment pe care nu îl vom uita niciodată. Mi s-a părut atât de suprarealist, de parcă trăiam două vieți separate. Toate lucrurile arătau bine, de parcă am fi fost o familie fericită, apoi îmi aminteam în ce stare sunt de fapt. Dar este atât de special să o avem pe Sienna cu noi, este ca şi când totul ar fi bine”, spune ea.

Speranţe timide pentru viitor

La începutul lunii aprilie, un alt RMN a arătat că tumora Laurei s-a stabilizat și chiar s-a micșorat puțin.

„A fost o ușurare atât de mare și a fost atât de plăcut să aud ceva pozitiv. În acest moment, încercăm să ieșim și să facem lucruri frumoase pentru a face amintiri împreună, dar trebuie să iau fiecare zi așa cum vine. Uneori este greu ș nu mă pot abţine și plâng. Dar plămânul Siennei s-a reparat de la sine și acum este complet bine. Îi văd pe alții cu GBM care reușesc să trăiască mai mult, așa că mă agăț de ideea că aș putea fi unul dintre acești oameni. Lupt cât pot de tare și rămân puternică pentru familia mea”, concluzionează Laura.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰