Galerie foto Tânără însărcinată şi bolnavă de cancer, părăsită de soţ după prima rundă de chimioterapie: "A fost sfâşietor, dar nu l-am învinovăţit"
Tracey Ferrin, în vârstă de 39 de ani, din Texas, SUA, era însărcinată cu cel de-al doilea copil și trecea printr-un tratament greu împotriva cancerului când căsnicia ei s-a destrămat. Ani mai târziu însă, femeia recunoaşte că nu are resentimente faţă de cel pe care îl iubea cu toată inima, faţă de cel pe care-l considera sprijinul ei, dar totodată a ales să se îndepărteze în cea mai grea perioadă din viaţa ei.
Când Tracey Ferrin a rămas însărcinată cu al doilea copil, ea a fost hotărâtă să rămână cât mai activă posibil. A continuat să joace volei şi să facă mişcare, dar o durere neplăcută de picior a început să o tulbure. Era deja mamă pentru Elly, avea doar 18 ani la acea vreme şi nu credea că ar putea fi posibil să fie bolnavă cu adevărat fiind aşa tânără. Aşa că nu s-a îngrijorat.
După ce a întrebat-o pe mătuşa ei, care era moaşă, despre o pată care îi apăruse deasupra genunchiului şi despre durerile din acea zonă, s-a asigurat că nu are de ce să-şi facă griji pentru că cel mai probabil nu era nimic serios.
Durerile de genunchi, un simptom nebăgat în seamă la început
Cu toate acestea, când Tracey și soțul ei Nick au mers la biserică într-o duminică dimineață cu familia ei, un medic specializat, care se afla acolo în afara serviciului, a observat semnul ciudat şi a sfătuit-o să meargă la spital.
- O tânără de 28 de ani a aflat că mai are doar 10 ani de trăit. Americanca a primit un diagnostic nemilos: cancer...
- O mamă a trei copii, care câştigase lupta cu cancerul, a fost ucisă cu sânge rece de soţul infidel:...
- O mamă şi-a dat seama că are cancer în timp ce alăpta: "Eram deprimată, mă temeam că o să mor". Medicii din...
„Nu a spus nimic la momentul respectiv, dar mai târziu, mi-a recunoscut că știa că e serios”, a declarat Tracey, acum în vârstă de 39 de ani, pentru The Mirror.
Viitoarea mamă a mers a doua zi la spital pentru analize, având să primească ulterior un diagnostic înfiorător: avea osteosarcom, un tip de cancer osos. Deodată, Tracey s-a confruntat cu o alegere imposibilă: să avorteze şi să înceapă chimioterapia sau să întârzie tratamentul pentru cancer şi să-şi işte propria sănătate pentru a-i oferi copilului cea mai bună şansă de supravieţuire. Pentru Tracey însă nu exista decât o singură variantă.
„Am spus că nu voi întrerupe sarcina și că va trebui să ne dăm seama ce să facem”, și-a amintit ea.
Alegând să amâne chimioterapia până când avea să ajungă în șase luni de sarcină, Tracey riscat extrem de mult. Ea și-a început primele runde de chimioterapie când a intrat în al treilea trimestru - și, deși nu i s-a părut prea greu la început, a avut episoade de greaţă şi şi-a pierdut părul. La 10 luni de sarcină o altă veste avea să o zguduie. Căsnicia ei avea să se încheie brusc.
Ea vomita în baie, el aştepta în sufragerie pentru a o anunţa că divorţează
La scurt timp după prima programare la chimioterapie, Tracey a venit acasă și a vomitat în toaletă. Când s-a întors în sufragerie, Nick i-a spus că o părăsește.
„Nu a putut să se descurce”, și-a amintit Tracey. „Fusese supărat că nu m-am concentrat pe propria mea sănătate mergând până la capăt cu încredere, să avortez. Pot să vorbesc despre asta acum, dar la acea vreme a fost sfâșietor. Eram însărcinată, aveam un copil de 10 luni și luptam pentru viața mea.”
Cu toate acestea, Tracey crede că gravitatea stării ei însemna că nu a avut de ales decât să continue și să încerce să se facă bine pentru Elly și copilul ei nenăscut. Privind în urmă, ea își dă seama și că Nick se luptase într-un mod care nu era pe deplin recunoscut în acel moment.
„Cred că în toți acești ani nu înțelesesem sănătatea mintală. Nu era fost întotdeauna cel mai drăguț om, dar la momentul respectiv nu știam că ducea lupte cu sănătatea sa”, a spus ea.
În următoarele câteva luni, corpul lui Tracey a trecut printr-o tensiune enormă, în timp ce ea a continuat să facă chimioterapie, ceea ce determina un travaliul timpuriu. După fiecare rundă, Tracey trebuia să rămână în spital, să ia mai multe medicamente şi să fie monitorizată până la oprirea contracţiilor. Cu șase săptămâni înainte de data nașterii, medicii au decis că nu mai pot aștepta și au făcut operaţia de cezariană.
„Îmi amintesc că m-am gândit: «Nasc un extraterestru?», pentru că medicii mei nu au participat niciodată la o naştere cu un copil care a fost expus la chimioterapie înainte”, și-a amintit Tracey.„Eram cheală și bolnavă și ne așteptam să am și eu un copil chel – dar ea avea părul închis la culoare. De asemenea, nu ne așteptam ca ea să țipe din plin, să fie sănătoasă.”
Fostul soţ i-a fost alături în sala de naşteri
Deși Tracey și Nick au fost separați, el a fost la spital în timpul travaliului lui Tracey - și cei doi au fost amândoi ușurați când micuța Fayth s-a născut la un kilogram şi 600 de grame.
„Era micuță, desigur, dar era ok”, a spus Tracey. În timp ce Fayth a fost dusă la NICU, mama a spus că a simțit o „ușurare”: „M-am gândit: «A ieșit și acum mă pot concentra asupra mea. Nu trebuie să-mi mai fac griji pentru ea».”
La două săptămâni de la anştere a fost nevoită să înceapă din nou chimioterapia, dar mama ei a venit în ajutor şi a stat cu cele două fetiţe ale sale în timp ce ea urma tratamentul.
„Mama a devenit principala îngrijitoare a copiilor mei și a mea. A lipsit atât de mult timp de la muncă încât au concediat-o”, a spus Tracey. „Nici măcar nu am putut să o hrănesc pe Fayth pentru că nu aveam energie. Mama era în esență mamă pentru copilul meu.”
Tracey și-a continuat tratamentul timp de un an întreg, apoi a trecut printr-o operaţie de îndepărtare a unei părţi din tumoarea localizată în picior: „Nu am putut călca pe acel picior timp de aproximativ 10 luni. Când faci chimio, corpul tău se vindecă mult mai încet.”
Momentul mult aşteptat de tânăra mamă
În cele din urmă, după mai bine de un an de tratament epuizant, Tracey a intrat în remisie. Totuşi, a avut nevoie de timp pentru a se adapta la vechea viaţă: „Tranziția a fost mai grea decât credeam. Nu le-aș putea spune oamenilor care nu au trecut prin asta pentru că pur și simplu nu ar înţelege. Când te afli în această situație, intri în modul de supraviețuire și nu ai timp să procesezi nimic. Dar când se termină, atunci te lovește.”
Ea a adăugat că, după ce a petrecut atât de mult timp singură, deoarece sistemul ei imunitar slăbit însemna că trebuia să evite să se vadă cu oameni, i-a fost greu să fie din nou sociabilă: „De asemenea, am învățat cum să fiu mamă pentru două fete și asta a implicat multe ajustări. Nu știam ce voi face cu viața mea de acum înainte.”
Din nou fluturi în stomac
Totuşi, într-o zi, când se afla la biserică alături de familia ei, la un an de al încetarea chimioterapiei, Tracey a întâlnit un tip pe nume Ryan - care a intrat rapid în viața ei.
„M-a luat imediat, pe nepregătite”, a râs ea. „După prima noastră întâlnire, m-am dus acasă la mama și i-am spus: «Mă voi căsători cu el»”.
Patru săptămâni mai târziu, predicția lui Tracey s-a adeverit când Ryan a pus întrebarea. La trei luni de la logodnă, cei doi s-au căsătorit. După o poveste de dragoste ca în filme, Tracey și Ryan au avut doi fii, Bubba, acum în vârstă de 17 ani, și Noah, în vârstă de 13 ani.
„Bubba este la fel ca tatăl lui – corect și liniștit din totdeauna”, a spus Tracey. „Noah este micuțul meu roșcat. Arată exact ca mine, dar este un băiat și este cel mai dulce suflet blând”.
Primul soţ şi-a pus capăt zilelor
Elly și Fayth, acum în vârstă de 22 și 20 de ani, au crescut cu Ryan ca tată, pe când i-a luat sub aripa lui când a cunoscut-o pentru prima dată pe Tracey - și în cele din urmă i-a adoptat. Dar în 2016, fundația puternică a familiei a fost zguduită când primul soț al lui Tracey și tatăl biologic al fetelor, Nick, și-a luat viața.
„A fost foarte greu”, a spus Tracey. „Tatăl lui m-a sunat să-mi spună. Am intrat în șoc - nu părea real. Atunci am fost într-o stare oribilă. Am simțit o astfel de vinovăție. Nu am simțit niciodată resentimente față de el, dar mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi făcut lucrurile altfel.”
În timp ce familia se confrunta cu moartea lui Nick, Tracey a spus că a început să realizeze că bărbații nu sunt încurajați să fie sinceri și deschiși cu privire la luptele lor cu sănătatea mintală.
„În general, este o rușine pentru bărbați. Pare mai acceptabil ca femeile să vorbească despre asta decât bărbații. Nu știu cât de mult din asta a fost un factor în cazul lui Nick”, a adăugat ea.
Privind înapoi la ruptura relației lor de acum mai bine de 20 de ani, aceasta a spus: „Nu l-am învinovățit niciodată. Cu ce m-ar fi ajutat dacă îl învinovăţeam? În orice caz, m-ar fi împiedicat să merg înainte.”
O nouă viaţă, o nouă familie şi multe speranţe
Tracey, Ryan, Elly și Fayth s-au dus la înmormântarea lui Nick pentru a-i aduce un omagiu - și, pe măsură ce fetele își încep propriile vieți ca adulte, Tracey vrea să afle despre tatăl lor biologic când se vor simţi pregătite. Acum, crescând alţi doi adolescenți, Tracey insistă că aceștia sunt încurajați să împărtășească cum se simt.
„Noah nu este un copil tipic. Este plin de compasiune si are empatie. El este în ton cu felul în care se simt alții și simt că trebuie să încurajez asta. Este în regulă să fii băiat și să-ți exprimi sentimentele.”
Tracey a adăugat că luptă împotriva ideii că băieții ar trebui să fie tari, puternici, să nu plângă. În ceea ce privește propria ei bunăstare, ea spune că practicarea sportului la 20 de ani a ajutat-o să devină o persoană mai puternică - atât fizic, cât și mental.
„Am fost invitată să urmez un curs de fitness într-o zi – și după aceea, pur și simplu nu m-am putut opri. După operație, medicii nu erau siguri dacă voi putea să continui și să fac o mulțime de lucruri active. A aprins un foc în mine și am vrut să le demonstrez că au greșit. Eram mamă cu patru bebeluși acasă și încă procesam că am cancer. Eram puțin pierdută și nu prea știam ce îmi place”.
După ce și-a descoperit pasiunea, Tracey și-a recăpătat încrederea pe care și-a pierdut-o când era bolnavă. În scurt timp, și-a dat seama că vrea să-i ajute și pe alții să se antreneze și s-a calificat ca instructor de fitness, practicând asta timp de șapte ani. De anul trecut, Tracey conduce două săli de sport de tip boutique, dar are şi o mulțime de alte proiecte în afara slujbei principale de care se ocupă cu drag.
În 2020, a publicat o carte despre povestea ei, Up Struggle, care speră că va ajuta alți oameni să treacă peste tragediile din viaţa lor. A vorbit, de asemenea, la mai multe evenimente pentru a-și spune povestea, în speranța că alți oameni care se recuperează după diagnosticul de cancer vor învăţa să îşi recapete încrederea că lucrurile vor fi din ce în ce mai bune.
„Am trecut prin atât de multe lupte, dar am simțit că mă maturzizez odată cu ele. Nu toți ceilalți o fac. M-am săturat să văd atât de multe femei care au probleme şi se străduiesc și am vrut să-mi folosesc propria poveste pentru a le inspira”, a conchis Tracey.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰