Observator » Ştiri Mondene » Interviu unic: Ileana Badiu, alături de mama sa. "Sunt fericită că ne avem una pe cealaltă"

Exclusiv Interviu unic: Ileana Badiu, alături de mama sa. "Sunt fericită că ne avem una pe cealaltă"

Editor Cristina Petrescu | Timp citire: 4 minute
Publicat la 16.11.2026, 13:14 | Modificat la 16.11.2026, 14:01

Interviu exclusiv la Observator 12:00 - Ileana Badiu într-o postură unică: alături de mama ei. Spune că, în copilărie, era "mică şi rea". Însă mama ei, Adriana Popescu, o contrazice imediat. Aceasta își amintește un copil foarte inteligent. Iar, în adolescenţă, o fată cu multă nevoie de independenţă.

Două femei cu personalități puternice, două generații și două parcursuri profesionale impresionante. De la televiziune și teatru, la experiențe diplomatice internaţionale, Adriana Popescu are o poveste de carieră fascinantă. Iar Ileana şi-a construit propriul drum în comunicare.

Colega noastră,  Cristina Petrescu, le-a pus față în față pe Ileana Badiu și mama ei, într-un dialog despre copilărie, alegeri, și despre o legătură cu totul specială.

- Cum era Ileana când era copil?

Articolul continuă după reclamă

- Eram mică şi rea.

- Cât a fost mică, a fost un copil vioi, inteligent, adorabil. Adolescenţa a fost puţin mai dificilă. Era o răzvrătire pe care eu nu am înţeles-o. Întotdeauna am spus că ar trebui să ai 2 copii: unul de probă şi unul adevărat.

- De ce erai, Ileana, răzvrătită? 

Pe acelaşi subiect

- Mulţi copii au fost în situaţia asta, nu li se explica. Li se zicea nu şi gata. Nu exista parentingul modern. Dacă mi s-ar fi explicat aş fi înţeles, dar nu mi s-a explicat, atunci îmi luam singură tot felul de libertăţi, deranjante pentru părinţi. 

- Prin ochii tăi de copil, cum o vedeai pe mama ta?

O vedeam ca pe o zână. O femeie aşa cum voiam şi eu să devin. 

- Aţi fost tot timpul, toată viaţa, om de comunicare.

- Da, chiar înainte de a se teoretiza existenţa acestui domeniu. Secretar literar am fost la teatru, pe urmă director de programe şi aşa mai departe, la Teatrul Naţional - era deja ultimul job - s-a numit director de comunicare şi relaţii internaţionale. Primul meu job a fost în Televiziunea Română, între '70 şi 1977, deci toată cariera ulterioară cred că a purtat marca acestei ucenicii foarte dure. Dupa TVR a urmat Teatrul Mic. Atunci am făcut switch-ul către teatru, fără să fi avut în istoricul meu cine ştie ce pasiune pentru această instituţie care avea să-mi ocupe ulterior foarte mulţi ani din viaţă.

- Şi în ultimii 23 de ani la Teatrul Naţional.

- Da. Au fost două: perioada când am fost împrumutată de Ministerul de Externe şi am avut şansa unor experienţe diplomatice. Am fost 4 ani la Bruxelles, la ambasada României la Bruxelles. Între 2003 şi 2010 am fost la Berlin, directoarea Institutului Cultural Român. TNB-ul, după atâţia ani, o consider casa mea principală.

- Sper să fiu la fel de longevivă ca mama şi să nu ies la pensie la 63 sau 64 sau cât va fi atunci limita.

- Dumneavoastră aţi ales să nu ieşiţi la pensie la 62, 63...

- Am avut norocul, pentru că în domeniul ăsta, în zona instituţiilor culturale există această exceptie.

- În care dintre locurile de muncă ale mamei ai copilărit?

- La TVR abia ma născusem şi nu eram dusă în platouri, dar la Teatrul Mic, da, am fost dusă. Atât de mult dusă încât aproape că îmi e greu să mai merg la teatru acum după cât a trebuit să asist la piese. Aveam 16 ani şi într-adevăr mama m-a susţinut adică mi-a dat acordul să joc într-un film al lui Dan Piţa, făcând acel film atunci mi-am dat seama ca nu e vocaţia mea. Am vrut să fiu manechin, dar nu mi s-a permis. 

- La modeling nu am vrut mi se părea o chestie extrem de frivolă şi periculoasă. La vremea aceea nu existau agenţii acreditate, erau tot felul de pescuitori de talente. 

- Atunci au apărut primele cluburi, nici nu ştiai ce e aia un club. Ileana cerea voie să se ducă... Nu avea voie să se ducă.

- La ce vârstă avea voie?

- Aveam voie la 35 de ani, dacă era după mama. 35-40.

- Avea voie, dar trebuia să vină la oră fixă.

- Da, ora la care incepeau cluburile eu trebuia să vin acasă. 

- Pasiunea asta pentru comunicare cumva i-aţi transmis-o Ilenei. 

- Am fost prima generaţie cu diplomă în comunicare şi printre puţinii oameni care au lucrat în domeniu având şi o diplomă.

- Eu eram fericită dacă va face o facultate. Că părea că nu. A fost la un moment dat generaţia care a spus de ce să ne mai dăm bacalaureatul, mergem şi lucrăm şi câştigăm banul. 

- Cum vă descrieţi relaţia mamă-fiică de acum? 

- Mult mai echilibrată decât atunci când eram adolescentă. 

- Sunt fericită că ne avem una pe cealaltă.

- Şi eu sunt fericită că l-am avut o lungă perioadă de timp foarte aproape pe Sasha. 

CITEŞTE ŞI: Când încep schimbările dinaintea menopauzei. Ileana Badiu: "Primul pas este să mergi la medic"

Cristina Petrescu

Reporter Observator pe domeniile monden, lifestyle, divertisment & showbiz. ➜

Like