Video Pe urmele lui Iisus: Vinerea Mare, răstignirea lui Iisus. Oamenii îl ucid în mod nedrept pe Dumnezeu - Omul

• Cele mai importante ştiri ale zilei sunt la Observator 19

O echipă Observator transmite în exclusivitate din Ierusalim drumul patimilor care au schimbat lumea. Un demers jurnalistic, prin care îl aducem mai aproape pe Iisus de generația de astăzi. Preotul Vasile Ioana a precizat pentru Observator cele mai importante evenimente ale zilei, ca şi cum s-ar fi întâmplat în zilele noastre, nu acum două mii de ani.

Săptămâna Patimilor. Vineri, răstignirea lui Iisus

Părintele Vasile Ioana: "În dimineaţa zilei de vineri are loc de fapt cel mai important act din istoria umanităţii. Cel mai crud act şi anume o judecată nedreaptă. Şi este tratat fiul lui Dumnezeu ca cel mai mare criminal. Cea mai mare durere pentru Iisus a fost în zori, când ce s-a întâmplat? Ucenicii lui au fugit ca năpârcile. Au fugit de frică. Şi s-au dus şi s-au ascuns să stea cu uşile încuiate. Ioan e cu el. Ioan, tânărul Ioan nu-l părăseşte niciodată. Cel mai iubit ucenic rămâne lângă Domnul. Permanent, inclusiv pe cruce. Iisus trăieşte tristeţea părăsirii. Îl părăsesc cei mai preţioşi oameni. Oamenii lui. Sunt părăsiţi. Omul când iese la pensie... nu-l mai caută nimeni, nu-l mai sună. Părăsirea asta este un act de mare tristeţe. Asta i s-a întâmplat lui Iisus. Părăsirea e o primă tristeţe a Domnului. Apoi merge şi este judecat ca un răuvoitor, ca un nelegiuit, este dus de la Ana la Caiafa şi judecat. Pentru o judecată nedreaptă, când i se spune de nişte martori mincinoşi: ai vrut să dărâmi templul. Şi atunci îi dă o palmă un martor şi el spune: dacă am spus adevărul, de ce mă loveşti? Începe să fie lovit Iisus de către oamenii răi, începe să fie batjocorit, dus de la Ana la Caiafa, judecat. Este de departe cea mai tristă zi, pentru că Iisus este judecat în mod nedrept. Şi pentru că drumul lui, drumul crucii lui, drumul suferinţei lui trece prin oamenii care îl trădează. Arhiereii ar fi trebuit să-l primească ca pe Mesia, ar fi trebuit să-l primească cu bucurie. Dar este respins, el şi toată învăţătura lui. Este tratat ca un răufăcător şi este judecat. Arhiereul îşi rupe hainele de pe el. Aici am putea să surprindem o imagine frumoasă a unui arhiereu care îşi rupe hainele de pe el şi strigă: Blasfemie! S-a făcut pe el fiul lui Dumnezeu. Ce ne mai trebuie? Şi atunci poporul spune să se răstignească. Acelaşi popor care spunea... "Osana, Osana, Fiul lui David!" E această voce a mulţimii, care uneori e surdă şi oarbă...

Vezi și

Pe urmele lui Iisus, noaptea Învierii. Părintele...

Pe urmele lui Iisus. În Sâmbăta Mare, echipa...

Joia Mare, ultima cină şi rugăciunea din Grădina...

Pe urmele lui Iisus: Miercurea trădării, ziua în...

Pe urmele lui Iisus: Joia Mare - Iisus la Cina cea...

Miercurea Mare, ziua trădării. Părintele Vasile...

Şi foarte uşor de manipulat, pentru că ei, în momentul în care ştiau că Dumnezeu a fost binefăcătorul orbilor, sărmanilor, a ajutat, a înviat pe Lazăr. Ei ar fi putut să spună... păi cum? Pe el să-l omorâm? El este Fiul lui Dumnezeu, Mesia. Şi asta este o altă tristeţe a lui Iisus. Că nu l-a apărat nimeni"

Iisus este judecat şi trimis la Ponţiu Pilat

Părintele Vasile Ioana: "El este judecat şi trimis la Ponţiu Pilat. Ponţiu Pilat, care reprezintă puterea romană, puterea Imperiului Roman, Roma. El încearcă să aibă un dialog cu Iisus. Ponţiu Pilat încearcă obiectiv să vadă cum stau lucrurile. Şi această judecată e o mostră de judecată nedreaptă, pentru că Pilat încearcă să vorbească cu El şi să-i spună: "Pot să te eliberez, pot să te ajut. Spune-mi cine eşti, eşti Împăratul Iudeilor?" Pentru că ştia că l-au dat din invidie lor. Şi atunci Domnul nu-i răspunde. Ponţiu Pilat întreabă ce este adevărul. Voia să ştie şi el ce este adevărul. În momentul discuţiei ăsteia, vine soţia lui, Claudia, la urechea lui şi îi spune: "Te rog să nu faci nimic dreptului acestuia, pentru că mult am suferit în vis pentru el." Claudia, soţia lui Ponţiu Pilat, se vorbeşte puţin despre asta... această femeie află în vis că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Şi îl roagă pe Ponţiu Pilat dacă poate să-l salveze. Iată ce poate să facă o mijlocitoare, femeia bună, femeia blândă, femeia credincioasă, care vine la judecător, la Ponţiu Pilat, şi-i spune: "Te rog, încearcă să-L ajuţi, că e nevinovat!" De câte ori, poate când bărbatul este nervos, vine soţia şi spune: "Hai, te rog, nu face răul pe care ai putea să-l faci." Ea vine şi mijloceşte, aşa cum şi Maica Domnului este o mijlocitoare pentru noi. Şi atunci Ponţiu Pilat încearcă să găsească o soluţie. Eliberarea aceea de la Paşti, când de Paşti era eliberat un răufăcător, a zis să-l elibereze pe el. Nu vreţi să-l eliberăm în numele Pesachului, în numele credinţei noastre? El încerca. Şi ei au spus: "Nu vrem asta, Răstigneşte-L, Răstigneşte-L, pentru că după legea noastră trebuie să moară!" Şi el mai întreabă o dată Ponţiu Pilat: Dar ce rău a făcut? Ce rău a făcut? O întrebare atât de logică. Ce rău a făcut, care sunt faptele concrete. Ca orice judecător corect. Şi ei spun: "Dacă nu-L răstigneşti, nu eşti prieten al Cezarului, pentru că s-a făcut pe El Fiu al lui Dumnezeu". Ei au găsit aici un vicleşug, ca să-l sperie pe Ponţiu Pilat. Frica de putere l-a cuprins şi omul din el a cedat şi ce a făcut? S-a spălat pe mâini. L-a dat pe mâinile lor. Se şi spune "te speli pe mâini ca Ponţiu Pilat". Prin această spălare pe mâini, lumea romană se eliberează de moartea Lui. Vinovaţii rămân cei din protipendada, cei din conducerea templului de atunci, fariseii şi cărturarii. Cei care îl dau la moarte pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu, Mesia, iar ei nu credeau că el este Mesia cel mult aşteptat"

Răstignirea pe cruce, pedeapsa marilor răufăcători

Părintele Vasile Ioana: "Pedeapsa cu răstignirea şi crucea sunt pedepse destinate doar marilor răufăcători. Criminalilor. De acea şi crucea a fost ponegrită ca instrument de tortură, crucea era cel mai cumplit instrument de tortură. Cum să mori pe cruce, timp în care se scurge sângele din tine până la ultima picătură şi simţi şi vezi cum mori în chinuri îngrozitoare. El ia crucea. I se aduce această cruce prin care suferinţa lui atinge nişte cote groaznice. Ia crucea şi porneşte de la Ponţiu Pilat, de la palatul lui Ponţiu Pilat, care reprezenta puterea romană, care era destul de aproape de templu, şi pleacă, i se dă crucea în spate, este dezbrăcat, este din nou umilit, pentru că cămaşa lui a fost făcută de maica lui cea sfântă. Ea purta cămaşa făcută de Maica Domnului. E cămaşa pe care o dă jos şi soldaţii aruncă sorţi pentru cămaşa lui. Adică pierde tot ce e material, Alessandra. Iisus nu mai are nimic. I se ia tot. Şi în momentul acela i se pune o coroană de spini pe cap. Coroana de spini este un alt chin îngrozitor, pentru că o coroană de spini care are nişte spini înalţi şi i se aşează pe cap ca o coroană şi i se presează pe cap şi intră în capul lui...Chinul cumplit al purtării coroanei este pentru că este însoţit de batjocură. Tu, împăratul iudeilor, tu care ai zic să vei fi împăratul iudeilor...Şi pleacă pe drumul Golgotei cu crucea în spate. Şi îşi cară propria lui cruce. Pe acest drum se întâlneşte cu Veronica, o mironosiţă, care din dragoste îi dă un ştergar, să se şteargă pe chip, pentru că curgea sânge pe chipul lui. Încep chinurile groaznice ale Domnului, ea încearcă să-l mângâie şi Domnul îşi şterge chipul şi îi rămâne chipul lui...Şi apoi merge mai departe şi cade sub povara crucii. După ce cade sub povara crucii, cei care au văzut că el a căzut, încearcă să-l convingă pe Simon să-i ducă crucea lui Iisus"

Răstignit, Mântuitorul se simte părăsit de toţi

Părintele Vasile Ioana: "Aici este o taină. În drumul acesta cumplit, Via Dolorosa, Drumul Durerii, el cade. Noi toţi avem o cruce în spate. Şi la un moment dat cădem sub greutatea ei şi e chemat Simon să ne care crucea. Şi în viaţa noastră, apare câteodată un om providenţial, un medic bun care te salvează de la o boală, un om care te ajută în carieră, un om deosebit, un om care îţi schimbă viaţa. Dacă el a acceptat să fie ajutat, să acceptăm şi noi asta. Ajutorul unui om superior, care are o putere mai mare decât a ta. Pentru că Simon era în putere şi putea să ducă crucea lui Iisus. Iisus Hristos îşi duce crucea cu demnitate şi nu renunţă la ea. Noi suntem uneori tentaţi să renunţăm la crucea noastră, când spunem că nu mai putem. A urcat Golgota, a urcat dealul Golgotei. În Ierusalimul de atunci ieşeai pe o poartă a oilor, pe acest deal al Golgotei. Unde era Dealul Căpăţânii. Pe platoul acela, însoţit de femeile mironosiţe, de maica lui cea sfântă şi de Ioan, este aşezat şi bătut în cuie. I se bat cuie în mâini şi este ridicat pe cruce. În momentul în care crucea este aşezată, se zdruncină toată fiinţa Lui şi suferă cumplit şi în această suferinţă strigă la Dumnezeu: Eli, Eli, lama sabachtani? Dumnezeule, pentru ce m-ai părăsit? Simte că l-au părăsit toţi, inclusiv tatăl său ceresc. Simte durerea cumplită a părăsirii şi totuşi vede că lângă cruce e mama lui. Mama lui care l-a însoţit în Cana Galileii, mama lui care l-a născut Fecioară, care L-a însoţit pe tot drumul vieţii lui, mama lui care îl iubea atât de mult este lângă cruce. El nobil îi spune lui Ioan, ucenicului lui: Ioane, iată Mama ta. Adică îl roagă pe Ioan să o ia pe Maria acasă, să aibă grijă de ea. El avea o mamă. O mamă de care a vrut să aibă grijă. Răstignit pe cruce, îl roagă pe Ioan să aibă grijă de mama lui. Toţi ar trebui să ne gândim la mamele noastre, că dacă Iisus, răstignit pe cruce, s-a gândit la mama lui, şi l-a rugat pe Ioan să aibă grijă de ea...Pentru noi toţi Maria e mama noastră. Pentru că ea a fost dată lui Ioan, omului, ca ea să fie mijlocitoare. Şi de atunci Maria mijloceşte pentru noi, ca mamă a lui Iisus, sus, în Împărăţia lui Dumnezeu... Răstignit pe cruce, spune: "Mi-e sete". Acest "mi-e sete" înseamnă că îi era sete de noi, oamenii. El însetează de noi, El ar vrea ca noi să venim să luăm trupul şi sângele lui şi noi refuzăm jertfa lui"

Jertfa lui Iisus spală păcatul primordial

Părintele Vasile Ioana: "E o mare durere şi astăzi, când trecem nepăsători pe lângă jertfa Lui. Această jertfă a lui este făcută din iubire şi este perpetuă. Astăzi moare şi înviază pentru noi. Suferinţa lui este dată de păcatele noastre. De aceea am ţinut post, iată-ne astăzi în post negru, nu am mâncat nimic până acum, mi-e foame, şi mie acum sincer mi-e foame, dar încerc să fac şi eu ceva personal, vreau şi eu să sufăr cu infima mea foame. Prin sângele lui care a curs, el a spălat păcatele lumii, pentru că sub cruce era dealul Căpăţânii, unde era căpăţâna, craniul lui Adam, cel care a păcătuit pentru prima oară. Spală în primul rând păcatul primordial. Păcatul neascultării şi al mândriei. Îl eliberează pe Adam din iad. Pentru aceasta a venit El, ca să-l elibereze pe omul vechi de păcate şi să ne dea nouă mântuirea prin trupul şi sângele lui"

În episodul următor, continuăm călătoria "Pe urmele lui Iisus" şi aflăm ce s-a întâmplat Sâmăbătă.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰