Studiu: Cum ne afectează sistemul imunitar pandemia de ciumă din secolul 14
Oamenii de știință au identificat trăsături genetice care au determinat cine avut o rată mai mare de supravieţuire în timpul pandemiei de ciumă bubonică din urmă cu mai bine de 700 de ani, cunoscută sub numele de "Ciuma Neagră" sau "Moartea Neagră". Potrivit unui studiu recent, cercetătorii au determinat că persoanele care au supravieţuit au avut o anumită genă, care este astăzi asociată cu o predispoziţie crescută la unele boli autoimune, relatează The Guardian.
Studiul ADN-ului victimelor și supraviețuitorilor ciumei bubonice din secolul al XIV-lea, a determinat că oamenii care au avut gena ERAP2, ceea ce oamenii de știință descriu ca fiind o variantă „bună” a unei anumite gene, au supraviețuit în număr mult mai mare.
Descoperirile, care au fost publicate în revista Nature, explică modul în care Moartea Neagră - care a omorât aproximativ 50% din populația europeană - a modelat evoluția genelor de imunitate, cum ar fi ERAP2, stabilind felul în care oamenii răspund la boli astăzi.
Gena ERAP2 este un factor de risc cunoscut şi pentru boala Crohn
Varianta ERAP2 este un factor de risc cunoscut pentru boala Crohn și a fost asociată cu alte boli autoimune, au remarcat cercetătorii.
Luis Barreiro, profesor de medicină genetică la Centrul Medical al Universității Chicago din SUA și co-autor principal al studiului, a declarat: „Aceasta este, după cunoștințele mele, prima demonstrație că, într-adevăr, Moartea Neagră a fost o presiune importantă pentru evoluția sistemului imunitar uman.”
Pentru studiu, peste 500 de mostre de ADN au fost extrase din rămășițele celor care au murit, inclusiv de la cei îngropaţi în gropile de ciumă din East Smithfield din Londra, care au fost folosite pentru înmormântări în masă în 1348 și 1349. Probele proveneau de la oameni care fie muriseră înainte de ciumă, a murit din cauza ei sau a supraviețuit Morţii Negre.
Proteinele funcţionale, molecule care ajută sistemul imunitar
S-a constatat că existența a două copii ale genei „bune” ERAP2 a permis indivizilor să producă proteine funcționale – molecule care ajută sistemul imunitar să recunoască o infecție.
Hendrik Poinar, profesor de antropologie la Universitatea McMaster din Canada și co-autor principal al studiului, a declarat că cercetarea a fost primul studiu despre modul în care pandemiile ar putea modifica genomurile, dar nu sunt detectate în populațiile moderne.
„Aceste gene subechilibrează selecția. Ceea ce a oferit o protecție extraordinară în timpul a sute de ani de epidemii de ciumă s-a dovedit a fi legat de bolile autoimune acum”, a adăugat el. „Un sistem imunitar hiperactiv ar fi fost grozav în trecut, dar în mediul de astăzi ar putea să nu fie la fel de util.”
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰