5 august, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Sărbătoare cu cruce neagră în calendarul ortodox
Marţi, 5 august, este prăznuit Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, sfânt cu care oamenii, în general, sunt mai puţin familiarizaţi.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crăiniceni, din judeţul Botoşani, şi a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic, de amândoi părinţii, şi a fost crescut de bunică. A urmat primii ani de şcoală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi.
Conform crestinortodox.ro, a fost primit cu multă dragoste în viaţa monahală de stareţul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei şi apoi al doilea patriarh al României. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Mănăstirii Neamţ, iar apoi a predat literatura română la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul stareţ, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iaşi), l-a tuns în monahism, primind potrivit pravilei călugăreşti, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţită.
Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, în noiembrie 1936 tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alţi doi călugări, spre Ţara Sfântă. După doi ani petrecuţi în pustiu, ajunge la Mănăstirea "Sfântul Sava”, unde se nevoieşte timp de opt ani. În 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt şi este numit egumen la Schitul românesc cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", din Valea Iordanului, pe care îl va conduce până în 1952.
În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obştea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retarage într-o peşteră numită Chilia Sfânta Ana, care ţinea de Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul". Aici şi-a petrecut ultimii ani ducând o viaţă foarte aspră. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veşnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în peştera care-l găzduise în ultimii ani de viaţă.
Timp de 20 de ani, trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peştera Sfânta Ana. La începutul lunii august 1980, potrivit unei tradiţii locale, conducerea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis peştera mormintelor, urmând ca osemintele Cuviosului să fie duse în gropniţa de obşte.
Dezgropat două decenii mai târziu, s-a constatat cu uimire că trupul său nu putrezise, păstrându-se intact. Arhimandritul Amfilohie, stareţul mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai târziu: "Ne aşteptam să găsim numai sfinte oseminte şi nu bună mireasmă. Când am luat scândura am văzut că părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, aşa cum l-am pus. Parcă l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, vara nici o schimbare a înfăţişării lui; mâinile, barba, părul, rasa, încălţămintea erau neatinse".
Ţinând seama de toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a canonizat în şedinţa din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august.
Menţionăm că Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seamă de poeme adunate într-o culegere intitulată "Hrana duhovnicească", tipărite în condiţii grafice modeste, aproape precare, de către ucenicul său, părintele Ioanichie Pârâială.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
