6 august, Schimbarea la Faţă a Domnului. Sărbătoare cu cruce roşie în calendarul ortodox
Schimbarea la Faţă a Domnului este prăznuită pe 6 august. Schimbarea la Faţă este cunoscută în popor şi sub denumire de Probojenia. Primele reprezentări iconografice ale Schimbării la Faţă sunt din secolul al VI-lea: mozaicul din Biserica "Sfântul Apolinarie" din Ravenna şi cel din Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Sinai.
Conform crestinortodox.ro, din Scriptură aflăm că Mântuitorul, luând pe Petru, Iacov şi Ioan pe Muntele Taborului, "S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte".
Minunea s-a săvârşit cu câteva zile înainte de patimile Mântuitorului, în anul 33 de la naşterea Sa, în scopul de a întări credinţa apostolilor, ca atunci când vor vedea patimile, moartea şi îngroparea Mântuitorului să nu se tulbure.
Schimbarea la Faţă ne descoperă că Hristos a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omenească pe care a asumat-o, ne-a fost descoperită dumnezeirea Sa. În acest sens, Sfinţii Părinti afirmă că "Hristos Se schimbă la Faţă, nu luând ceea ce nu era, nici preschimbându-Se în ce nu era, ci arătând ucenicilor ceea ce era, deschizându-le lor ochii şi făcându-i din orbi văzători".
Pe Muntele Taborului, trupul Său a fost străbătut de lumina propriei dumnezeiri. Astfel, aproape toţi comentatorii Evangheliei sunt de acord că Schimbarea la Faţă a Domnului anticipează învierea Lui, iar învierea Sa o prefigurează pe a noastră.
Faptul că Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era "ca soarele”, iar Luca, vorbind despre veşmintele Sale, menţionează că "erau ca zăpada", ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, după cum nici "zăpada" nu a fost topită de "soarele" din El. Cele două firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit în Hristos.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
