90% dintre roşiile din pieţe şi magazine provin din seminţe aduse din străinătate

Roşiile româneşti pierd războiul cu soiurile din străinătate. Deşi nu au aceeaşi savoare, cele din urmă pot fi crescute în cantităţi industriale. Chiar şi producătorii care încă livrează pe piaţă soiuri precum "Inimă de bou" sau "Buzău 1600" o fac în cantităţi mici. Profitul este adus de soiurile produse în Olanda sau Franţa şi aclimatizate aici.

Soiul Buzău 1600 are în prezent aceeaşi soartă ca şi alte tomate româneşti, precum roşia ţigănească sau celebra Inimă de bou. Pentru că producţia este mică, în comparaţie cu soiurile de import, puţini producători riscă să le cultive pe suprafeţe mari.

Eugen Iuga, inginer horticultor: "Faţă de ceea ce avem dincolo, în celelalte sere, producţia este mai mică, bineînţeles, dar gustul şi cred că şi preţul, fac diferenţa."

În aceeaşi seră, spaţiul destinat hibrizilor importaţi din Olanda este de zece ori mai mare. Aici, fiecare fir produce de patru ori mai multe roşii decât soiul Buzău 1600. Nu au acelaşi gust, dar asigură tone de producţie.

Producătorii români depind de comenzile marilor lanţuri de magazine pentru a supravieţui. Un studiu efectuat anul trecut arăta că doar 38% dintre roşiile din hipermarketuri erau crescute în România.

Dintre acestea, doar 10% erau cultivate cu seminţe româneşti. Este estimarea cultivatorilor, care spun că oferta depinde şi de cererea pieţei. În prezent, soiurile străine par a fi în topul preferinţelor.

Preferinţa cultivatorilor pentru soiuri hibride are şi altă cauză. În timp ce roşiile româneşti se alterează în câteva zile după ce au fost culese, cele străine pot fi mâncate şi la câteva săptămâni după recoltare.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰