EXCLUSIV Sebi, 18 ani, bolnav de cancer: A fugit la propriu de spitale, pentru ca nu i se dadea nicio sansa

Diagnosticat cu cancer la ficat, tanarul a fugit, la propriu de spitalele de stat. Mai e in viata doar pentru ca a platit terapiile - statul nu i-a dat nicio sansa.

Sebi priveste in gol si vorbeste putin. Isi mentine cu greu echilibrul si uneori pare absent. Dincolo de liniste, durerea i se citeste in ochi. O privire care te fixeaza din prima clipa si prin care iti arata, fara sa vrea, chinul prin care trece.

“Nu mai suport, prefer sa mor decat sa fiu chinuit in asa hal. Vreau sa ma opereze cineva, ca nu mai pot, nu am facut rau nimanui, ca un copil de 18 ani sunt eu, sa sufar atat, nu am dat in cap, nu am facut nimic, nu am furat nimic, nu am stricat nicio casa”, spune, disperat, pustiul.

A trecut un an de cand Sebi a pasit pentru prima data intr-o sectie de oncologie. “O vad ca pe o carte trista cu copii morti. Fiecare copil are o poveste. Fiecare poveste arata, dezvaluie un lucru amar si acela e ca nu s-a incercat sa-i puna bazele unei medicine foarte bune. Indeajuns de bune incat sa salveze copilul la timp. Inclusiv si pe mine”, povesteste Sebi.

Dupa saptamani de asteptare, a venit si confirmarea: Sebi suferea de cancer la ficat. De atunci, lucrurile au mers din rau in mai rau.

“La un moment dat am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea, dar nu vroiam, ma durea foarte tare pentru ca nu aveam cum sa stam acolo. Nu era casa mea, familia mea, prietenii mei, erau numai pompe, numai paturi de spital, totul la gramada”, mai spune el.

A fost momentul care i-a convins pe parinti ca spitalul de stat nu e o solutie. Cand li s-a spus ca niciun medic chirurg nu s-ar incumeta sa incerce sa il faca bine pe fiul lor. Cautarile disperate ale parintilor l-au dus catre radioterapie. Niciun medic din sistemul de stat nu ii pomenise macar de acest tratament.

Treizeci de sedinte de radioterapie in sistemul privat si alte tratamente ajutatoare. Pe scurt, aproape 30.000 de lei. Asa se face ca tumorile mai mici au fost distruse, iar cele mari, reduse la jumatate. Acum, e nevoie de mai mult.

“Nu avem cum sa vorbim. De aceea prin intermediul dumneavoastra caut un medic care sa ma poata vindeca. Care sa ma opereze, care sa ma poata faca bine, sa fie un om cu suflet mare care sa poata sa faca ceva pentru mine”, se roaga Sebi, pentru ca vrea cu totdinadinsul sa traiasca, sa depaseasca varsta de 18 ani, sa vada cat de frumoasa poate fi viata.

La fel ca Sebi, zi de zi, sute de oameni isi cauta alinarea in mediul privat. Ajung acolo cand durerea si disperarea ii coplesesc. Ar cauta speranta mai devreme, dar ceva ii tine departe de vindecare: nu au de unde sa plateasca. Chiar daca sansa este de partea lor.

Fara liste de asteptare, cu personal medical dedicat asa cum rar mai gasesti in sectiile de stat si uneori, chiar cu sprijin international, clinicile oncologice castiga teren in fata statului.

Invitat lunar la un spital privat din Capitala pentru consultatii, directorul Grupului de Cooperare Central Europeana pe Oncologie, stie ca Romania a ramas in urma. “In Austria, accesibilitatea este rapida. Imaginati-va ca sunteti pacientul, putem incepe maine. Sistemul de asigurari de sanatate din Austria promoveaza screening-ul”, a spus acesta.

O alta forma de prevenire si de depistare in primele stadii ale cancerului pe care Romania a trecut-o la capitolul optional. La fel ca radioterapia, detectarea la timp e si ea apanajul celor care isi permit sa plateasca.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰