#COLECTIV - UN AN: Omer, turcul ateu care a scos răniții din iadul Colectiv: „Aveam piele sub unghii și am simțit mult timp miros de carne arsă. Dacă nu-i ajutam, aș fi murit eu în fiecare zi!”

„La bărbați a fost mai ușor, i-am tras de curea! Pe femei, trebuia să le prind de brațe, rămâneam cu piele arsă în mâini. Mâna mea aluneca pe mâna lor din cauza grăsimii topite, era carne vie! La unii nu îmi dădeam seama cum sunt: morți sau vii”.

În aceste momente, în timp ce articulează „piele arsă” sau „carne vie”, bărbatul din fața mea lăcrimează ușor. Își duce mâna dreaptă la frunte, își trece mâna prin păr și apoi gesticulează, printre alte lacrimi. Îl întreb dacă a avut coșmaruri după Colectiv, „sindrom de stres posttraumatic”, cum definesc psihologii „reacţia firească a corpului la o traumă foarte puternică: situaţie de pericol de moarte, expunerea la violenţă extremă, moartea cuiva apropiat”. Îmi răspunde că nu, însă uneori ziua închide ochii și retrăiește momentele de atunci.

Omer a coborât în „iadul Colectiv”

Îl cheamă Omer, este cetățean turc stabilit în România din 1994 și nu face caz din faptul că e ateu. Când îl întreb de Divinitate, Dumnezeu sau Allah, îmi spune galant că el crede doar în moralitate, „a face celui de lângă tine exact ce ai vrea să facă și el pentru tine”. Nu ca un troc, căci nu trebuie să aștepți ca binele să ți se întoarcă, nici să-ți garanteze un loc în paradis. Omer a fost unul dintre martorii citați de Poliție în Dosarul Colectiv. Înainte de orice rai, el a coborât în „iadul Colectiv” pentru a scoate răniții blocați la singura ieșire a clubului.

Norii plumburii de deasupra României

Omer nu se consideră erou, tocmai de asta nu a ieșit vreodată în față pe la televiziuni sau reviste, pentru a povesti tuturor cum el, cetățean turc, și ateu pe deasupra, a salvat tineri din Colectiv. „E mai român decât alți români!”, îmi spune un client aflat la o altă masă, în localul său. Omer vinde, printre altele, ciorbă rădăuțeană, ciorbă de perișoare și fasole cu ciolan într-un restaurant din Capitală. Întâmplarea face să fie al lui. Sau norocul, căci Omer a fost și vânzător la viața lui, comerciant de textile, afacerist și membru al conducerii fan clubului echipei de fotbal Fenerbahçe în România. Când făcea afaceri prin țări din Europa, a fost o dată uimit de cât de plumburii se vedeau norii deasupra României din avion. I-a și spus prietenului său polonez care-l însoțea că speră să nu ajungă niciodată aici. Soarta l-a adus peste două săptămâni la București unde avea să se stabilească. Tot aici avea să i se nască fetița la Maternitea „Giulești”. Așa a învățat să iubească România! În plus, vorbește o română impecabilă și știe diferența între „doar” și „decât”.

Dragostea de salsa și „efectele aparent speciale”

„E un personaj!”, îmi spune oricine îl cunoaște. Dandy, îmbrăcat elegant, ușor retro, manierat în gesturi, cu o frizură și o barbă impecabile și o bicicletă vintage pe care o ține în fața localului său.