Stresul online, notele şi bullying-ul cauzează depresie tinerilor. 1 din 2 elevi s-a gândit la sinucidere
Par bine. Zâmbesc, merg la școală, ies cu prietenii, dar mulți copii duc lupte pe care nimeni nu le vede. Presiunea notelor, comparațiile, bullying-ul, singurătatea și stresul din online îi împing pe tot mai mulți adolescenți spre anxietate și depresie. Un studiu îngrijorător arată că jumătate dintre elevi s-au gândit, măcar o dată, la sinucidere. Vârsta critică începe la 10 ani, iar primele semnale de alarmă pe care mulţi părinţi le ignoră sunt tristeţea şi faptul că adolescenţii încep să se izoleze. Cum îi putem ajuta, cum identificăm problemele înainte să ia amploare, vedeţi chiar acum, din câteva poveşti de viaţă, dar şi din experienţa specialiştilor.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google"Era destul de tristă, îi plăcea tot mai mult să stea singură în cameră, mult timp în baie, pe telefon, începuse deja să se închidă, să nu mai vorbească cu nimeni, nici măcar cu prietenii. Nu o mai bucurau nici măcar zilele de naştere", a declarat mama unei adolescente.
A fost momentul în care această mamă a înţeles că iubirea ei nu mai este de ajuns. La 14 ani, fiica ei a intrat într-o depresie severă. Fusese abandonată de tatăl biologic, ca apoi să-l piardă şi pe cel vitreg, prin moarte. Nici la şcoală, nu s-a simţit înţeleasă. Încă din clasele primare a devenit ţinta bullyingului, spune mama, inclusiv din partea unor profesori.
"Având în vedere că toţi erau: <<A, e cea mai deşteaptă! Dar de ce ştii tu foarte bine totul?>>, şi atunci a zis <<Ok, hai să nu mai ştiu totul>>. Şi la mate n-a mai vrut să înveţe. Şi învăţătoarea i-a zis <<Dar mai du-te acasă şi întreabă-l şi tu pe taică-tău>>, neştiind că acasă nu există un tată. A fost dureros pentru ea şi s-a închis mai mult în ea şi nu a spus. Tatăl a refuzat să o mai vadă multă vreme", a declarat mama.
Adolescenta a purtat o luptă interioară nevăzută, până când, într-o vacanţă de vară, mama ei a înţeles că trebuie să intervină.
"Cumva i-am zis că am luat bilete să mergem la mare. Am observat că nu mai vrea costum de baie şi voia pantaloni scurţi. De fapt, acei pantaloni ascundeau tăieturi şi m-am panicat. Până la urmă am reuşit să vorbesc cu ea şi să-i spun cât de mult o iubesc, că îi sunt alături şi că vreua să o ajut şi astfel mi-a spus că are nevoie de ajutor", a spus mama adolescentei.
Astăzi, la 19 ani, este o altă adolescentă. Vrea să meargă la facultate, face în continuare terapie și urmează un tratament. Dar urmele emoționale încă există. Şi nu doar la ea. Tot mai mulţi adolescenţi duc o luptă invizibilă, într-o lume tot mai complicată şi plină de presiuni din toate părţile.
Ultimul raport prezentat în Senat descrie o realitate îngrijorătoare: mai bine de jumătate dintre copii trăiesc cu anxietate, lipsă de încredere în viitor și sentimentul că nu au cu cine vorbi.
El de ce a luat 10? Colega ta cum a putut să facă mai bine? Sunt întrebări pe care mulți dintre noi le-am auzit. Dar astăzi, presiunea nu mai vine doar de acasă sau de la școală. Pe rețelele sociale, adolescenții se compară constant cu cei din jur, iar asta poate aduce anxietate, frustrare și mult prea mult stres pentru vârste atât de fragede.
Şi chiar gânduri suicidare pentru aproape jumătate dintre elevi, arată acelaşi raport. Vorbim despre o combinaţie de factori la o vârstă delicată. Şi psihologic, şi biologic. Între 10 şi 16 ani, centrii din creier responsabili de emoţii se dezvoltă mai repede autocontrolul. Asta face ca emoţiile să fie trăite mai intens, dar și mai greu de reglat de către copii.
"Această generaţie este una dintre cele mai stresate generaţii din istorie. Presiunea care vine din social media, a se ridica la înălţimea acelor aşteptări, care sunt construite artificial, presiunea dinspre inteligenţa artificală care e posibil să le ia joburile şi stilul de parenting cu care ei au fost crescuţi, care nu a încurajat rezilienţa emoţională", a spus Dan Petre, sociolog.
Pentru specialişti, cea mai importantă rămâne prevenţia. Mai mult sprijin psihologic în școli, profesori care observă la timp problemele și părinți care ascultă fără să judece.
"Cu calm putem sa spunem: Nu ştiu să răspund la întrebarea asta, habar n-am cum să fac, nu sunt specialist, dar am toată disponibilitatea mea să stăm măcar jumătate de oră să vorbim, ca să vedem dacă are o sursă reală de tristeţe sau doar poate să facă parte dintr-un grup în care i se punctează în creier faptul că viaţa nu e bună, suntem prea stresaţi, avem prea multe probleme. Sinuciderea e ca o boală contagioasă", a explicat Gabriela Maalouf, psiholog.
Deocamdată, un proiect din Parlament vine în ajutorul adolescenților de peste 16 ani care ar putea merge la psiholog fără acordul părinților, obligatoriu în prezent.
Până acolo, terapie se face însă în familie. Un copil care se închide în el sau spune că nu mai poate nu caută atenție, spun experții. De fapt, este un strigăt mut de ajutor. Aşa că dacă un adolescent vă vorbește despre disperare, lipsa speranței şi chiar autorănire, cereți urgent sprijinul unui psiholog, medic sau al altui adult de încredere.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Înapoi la Homepage
