Federica, o româncă cu o viaţă de film

 Federica e numele pe care i l-au pus italienii. Pe ea o cheamă Firica. Şi are o viaţă de film. Un personaj care a trecut de la agonie, la extaz. Un copil crescut în orfelinatul din Panciu, care acum ajută alţi români, dar în Italia.

Dintre toate rănile care i-au ars sufletul de-a lungul vieţii, pe Federica a durut-o cel mai tare lumina pe care a văzut-o pe geam în prima noapte petrecută în casa de copii. Urmăriţi un reportaj filmat în Italia de colegii mei Mirela Voicu şi Radu Mocanu.

Federica era mijlocia. Nu era deosebită de fraţii ei. Sau era. Pentru că îşi iubea cel mai mult mama. Acolo, la orfelinat, în oraşul cu lumini multe. Cu oameni străini şi cu lacrimi.

Au trecut de atunci mai bine de 25 de ani. Dar Federica nu poate pronunţa orfelinat. După 9 ani de stat în orfelinat, fratele Federicăi a venit s-o ia acasă într-o vacanţă. Acasă, la mama ei, care acum mai avea alţi patru copii. În total 6. Pe Federica n-o punem la socoteală.

Nu, nu putea. Mama nu s-a bucurat de revedere, iar tatăl ei vitreg, nici atât. Un alt acolo, o altă dramă. Avea 15 ani. La 16 o năştea pe Mariana. Patru ani mai târziu pe Georgiana, apoi pe Nicoleta.

Intra în scara unui bloc de nefamilişti din Focşani, unde lucra ca asistent social. Spăla rufe într-o găleată de gunoi. Le întindea, dar a doua zi nu mai erau. Da, îi spuse cineva tocmai ei, să-şi vândă un copil, ca să îi ia o casă.

Sunt multe de spus. Federica ajută acum românii din Italia. E consilier juridic. Luptă pentru drepturile lor. Dar împarte daruri şi la săraci. Fie că-s români, fie că-s italieni. Duce cadouri şi la ofrelinatul din Panciu. Şi, da, aţi ghicit, trimite bani şi acasă. La mamă.

Şi nici copilăria Federicăi n-o mai poate întoarce. În schimb, Federica poate să întoarcă în faţa mamei şi celălalt obraz. O viaţă pe care are cine s-o judece. Dumnezeu. Cel care i-a dat Federicăi ce merita. Iar fericirea ei sunt copiii. Mariana, Georgina şi Nicoleta

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰