Dezastrul a lovit şi dincolo de epavă. Femeia care aştepta ficatul trece prin clipe grele

Imi pare rău de ceea ce s-a întâmplat cu domnii doctori. Vă daţi seama: te duci să salvezi viaţa unui om şi pierzi viaţa ta, a spus femeia.

Nu ştie ce regretă mai mult: şansa pierdută sau vieţile care s-au oprit brusc în încercare să o salveze pe ea. Acolo, în locul în care a căzut avionul, pentru doamna Floarea, de 62 de ani, s-a mai năruit o speranţă.

Ar fi trebuit să primească de la Oradea un ficat care putea să pună capăt celor şase ani de chin, după ciroză şi cancer hepatic.

Şansa ei venea de la o pacientă cu doi ani mai în vârstă, care aştepta să salveze cinci vieţi înainte de a fi deconectată de la aparate.

 Îmi pare rău! Şi analize şi tratament şi drum. Și de neşansele mele şi ale celor care au plecat. Nu e atât de uşor să aştepţi şi să ţi se spună: nu se poate! Sunt la o vârstă la care nu poţi să mai aştepţi.

Într-o clipă, Floarea s-a trezit în trecut, într-un scenariu pe care l-a mai trăit o dată, în noiembrie 2013, când ficatul disponibil nu a putut fi folosit.

Seranţa moare ultima. Şi a murit, în râpa din Apuseni.

Cei doi rinichi au ajuns deja la Cluj unde au fost transplantaţi unor pacienţi din Vâlcea şi Dâmboviţa, iar corneea va ajunge la un pacient din Capitală.

foto: theguardian.co.uk