Maşini de spălat din vremea dacilor!

În Mureş, există satul Dubiştea şi, dacă întrebi de familia Fărcaş, o să ţi se zică, probabil, de familia cu vâltoarea. Locul unde sătenii trag să-şi spele covoarele şi hainele pe care nu le pot spăla la mână, într-un vârtej puternic de apă

Tanti Mariana tocmai a pus la spălat. Cu forţe nebănuite, aruncă pe rând câte un covor în vârtejul de apă. Nu se-ntinde după ele. Se-ntinde, în schimb, după băţul cu care le mânuieşte în toate direcţiile. În tot acest timp, lasă şuvoaiele să cadă peste ţesături şi să le spele.

Programul de spălat a ţinut 20 de minute. Cu acelaşi băţ, femeia agaţă covoarele şi le scoate la aer. Urmează să le lase la scurs.

Pe vremuri, tanti Mariana avea şi ea vâltoarea ei. Pentru fetele ei, pusese frâiele unei afaceri cu străbunica maşinii de spălat.

Cu puterea apei să nu te pui niciodată, spun sătenii. Aşa se face, dacă vă-ntrebaţi ce soluţii se aruncă în vâltoare, că nu e nevoie de niciuna. În zile sfinte, se formează cozi. Semn că natura încă îşi face bine treaba.

La familia Fărcaş a poposit cu rufele şi tanti Mariana. Oamenii au cea mai frumoasă şi mai mare vâltoare din toată Valea Gurghiului, nu că ar mai fi multe în zonă. Imediat după Revoluţie, Vasile Fărcaş s-a apucat să înalţe cada din lemn. Întâi de toate, a căutat în sat firul unui râu.

Toate vâltorile trebuie adâncite în albia râului, iar lemnul trebuie să fie rezistent. Acesta este sfatul bătrânilor locului, cu speranţa încă vie că cineva, la un moment dat, va mai construi aşa ceva.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰