Video Povestea Alinei, fata care își construiește singură independența din scaunul cu rotile
Singura opţiune a celor care se nasc cu o formă de dizabilitate este să caute o cale prin care să trăiască în propria normalitate. Aşa a făcut şi Alina Dumitruţ, o tânără obişnuită cu spitalele mai mult decât cu casa, în primii ani ai copilăriei. Învaţă pentru a obţine permisul auto şi vrea să meargă la facultate la Iaşi. E pasionată de fotografie şi vrea să surprindă răsăritul de la mare, chiar dacă ştie că puţine plaje au acces pentru persoanele cu handicap.
Mama Alinei a aflat la scurt timp după naştere că fata ei are o malformaţie congenitală. A urmat un lung drum prin spitale. S-a luptat cu boala, cu autorităţile şi cu propria-i neputinţă, dar a ajuns să le învingă pe toate. Nu de puţine ori a căzut psihic şi Alina, dar s-a ridicat de fiecare dată.
"Cu multe lacrimi, am zis: "De ce eu, de ce aşa?" Dar pe parcurs mi-am dat seama că eu pot să-mi trăiesc viaţa fix la fel ca orice altă persoană de vârsta mea, de la gătit la mers la scoală, la liceu. Am terminat liceul, am dat bacul, vreau să intru la facultate", a mărturisit Alina Dumitruţ.
Vara aceasta şi-o dedică tot studiului. Vrea cu orice preţ să obţină permisul de conducere, mai ales că îşi doreşte să meargă singură la facultate. "Mi-ar plăcea de exemplu să mă duc până la sora mea la Bucureşti singură cu maşina".
Alina îşi doreşte să ajungă la Facultatea de Comunicare
Sora ei lucrează în IT, dar Alina îşi doreşte să ajungă la Facultatea de Comunicare. La Iaşi. "Dizabilitatea mea a fost şi ea un factor pentru care am ales comunicare şi relaţii publice pentru că îmi doresc cumva să arăt oamenilor că şi noi suntem la fel ca voi, chiar dacă avem această dizabilitate".
De-a lungul anilor, Alina şi-a dezvoltat propria normalitate. Are nevoie de mama ei peste tot, care îi este şi însoţitor, mai ales că România nu este suficient de dezvoltată pentru a asigura condiţiile necesare celor cu dizabilităţi.
"Viaţa într-un scaun rulant este o viaţă absolut normală. Nu este nimic schimbat.. Ok nu pot să alerg, ba pot să alerg. Nu ştiu, m-am obişnuit. Familia mea are o vorbă "normalitatea este relativă" şi pentru mine asta este normalul şi normalul meu nu mi se pare atât de diferit de normalul persoanelor care pot merge", a mai mărturisit Alina.
Permisul de conducere şi mutatul la facultate ar fi primul pas spre independenţă. E conştientă că nu e uşor, dar simte că a venit momentul. "Pe parcurs mi-aş dori să rămân singură pentru că vreau sa-mi iau viaţa cât pot de mult în mâinile mele şi să mă descurc singură pentru că din păcate nimeni nu-i nemuritor. Părinţii nu vor fi din păcate mereu lângă mine şi trebuie să mă obişnuiesc să fiu singură, să mă descurc singură fără să fie mereu cineva lângă mine".
Alina e îndrăgostită de fotografie
În drumul ei spre independenţă, Alina s-a îndrăgostit de fotografie. A fost pasiunea în care se retrăgea încă din pandemie, iar acum a reuşit să stăpânească această artă. "Îmi place să surprind orice rază de lumină, orice rază de soare mai bine spus, printre copaci.îmi place foarte mult să vin aici să fac poze, aici am şi invăţat pentru bacalaureat pentru că este un loc foarte liniştit pentru mine. Am avut nevoie de foarte multă linişte în perioada aia", a mai mărturisit Alina Dumitruţ.
Alina vrea să ajungă la mare, să imortalizeze răsărituri şi apusuri şi să poată găsi şi acolo o normalitate. Dacă nu, va lupta pentru asta. "Ar merge nişte plaje mai adaptate, adică faleza să o ducă mai aproape de malul mării şi ar putea pe langa malul mării să facă continuitate, să mergi pe lângă apă şi să fie faleză nu nisip pentru că da, pe nisip e mai greu să mergi cu un scaun rulant". Deşi e tânără, Alina se gândeşte la viitor. Unul fericit, care să o facă se uite toate greutăţile vieţii. "Peste 5-10 ani unde te vezi? La casa mea clar, cu soţul meu, copiii mei, doi copii vreau".
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
