Trei țări care luptă inteligent cu drogurile, iar România încă ezită între frică și tăcere

În timp ce în România încă vorbim în termeni generali despre prevenție și tragem semnale de alarmă, alte state au trecut de la strategie pe hârtie la intervenție concretă, pe termen lung. În acest context, Conferința Webdidactica „Conștient, nu dependent - Educația, prima linie în lupta antidrog”, care are loc joi, 10 iulie, ora 19:00, aduce în prim-plan o realitate pe care mulți profesori o simt în tăcere: școala românească e pe linia întâi, dar fără instrumente reale în lupta împotriva drogurilor.Deși se organizează ocazional campanii ale Agenției Naționale Antidrog sau acțiuni locale ale Poliției, educația antidrog nu e parte integrantă a curriculei. Profesorii nu sunt formați să recunoască semnele, iar părinții, deseori, sunt ultimii care află ce se întâmplă cu propriii copii. Înscrierile la Conferință au loc aici.

Unde funcționează educația antidrog? Am ales trei țări – Islanda, Portugalia și Canada – pentru că fiecare vine cu o abordare diferită, dar eficientă.

La finalul anilor ’90, Islanda era pe lista neagră a Europei în ceea ce privește consumul de alcool, țigări și droguri în rândul adolescenților. Răspunsul autorităților? Nu o campanie de șoc, ci o revoluție educațională la nivel național. Modelul Reykjavik a combinat interdicții legale (cum ar fi interzicerea ieșitului noaptea pentru minori) cu un sprijin masiv pentru activități extrașcolare: sporturi, artă, voluntariat – toate gratuite și susținute de stat. În paralel, părinții au fost implicați în programe de conștientizare și formare, iar profesorii au primit instrumente reale pentru a lucra cu elevii în prevenirea consumului. Rezultate: în 20 de ani, consumul de alcool la adolescenți a scăzut de la 42% la 5%, iar cel de canabis de la 17% la sub 7%. Prevenția funcționează atunci când tinerii au alternative reale, sens și sprijin – nu doar frică.

În 2001, Portugalia a luat o decizie radicală: decriminalizarea consumului personal de droguri. Cei prinși cu cantități mici nu mai ajungeau în fața instanței, ci în fața unui comitet de specialiști: psihologi, asistenți sociali, medici. Accentul s-a mutat de pe pedeapsă pe recuperare și educație. În școli, prevenția nu înseamnă doar câteva afișe și prezentări ocazionale. Profesorii sunt formați să identifice semnele precoce ale consumului și să colaboreze cu rețelele de suport. Campaniile sunt constante, deschise și bazate pe date științifice, nu pe moralism.Rezultate: numărul consumatorilor problematici este în continuă scădere, iar sprijinul comunității a crescut. Ce putem învăța: fără stigmatizare, fără rușine, dar cu multă educație și intervenții timpurii. Sistemul trebuie să fie pregătit să asculte și să intervină, nu doar să pedepsească.

În Canada, educația antidrog se construiește în jurul empatiei și realității, nu al interdicției rigide. Programele implementate în școli, cum este „Drugs: Decisions, Decisions”, se bazează pe discuții reale cu elevii despre presiunea grupului, alegeri, emoții, traume și identitate.

Orele de prevenție sunt interactive, bazate pe studii de caz, cu implicarea consilierilor școlari și a părinților. Se cultivă gândirea critică, autocunoașterea și capacitatea de a lua decizii în situații-limită.Canada are una dintre cele mai bine structurate politici de prevenție din lume, recunoscută de ONU. Adolescenții au acces la resurse, consiliere și educație personalizată. Ce putem învăța? Tinerii nu au nevoie de lecții despre pericole. Au nevoie de oportunități să vorbească, să fie înțeleși și să învețe cum să spună nu.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰