Cătălina Ponor, viața unei campioane, dincolo de podium
Cătălina Ponor e triplă campioană la Jocurile Olimpice de la Atena din anul 2004, vicecampioană la cele de la Londra din 2012. Are o mulţime de alte premii şi titluri care au transformat-o într-una din cele mai iubite gimnaste.
Triplă campioană la Jocurile Olimpice de la Atena din anul 2004, vicecampioană la cele de la Londra din 2012, o mulţime de alte premii şi titluri care au transformat-o într-una din cele mai iubite gimnaste. Toţi cei care o admirăm am ajuns să îi cunoaştem cariera şi să trăim alături de ea în ritmul marilor competiţii, însă puţini dintre noi ştiu ce face Cătălina Ponor - pentru că despre ea este vorba - după ce s-a retras din gimnastică. Iar asta vom afla de la campioana noastră.
S-a retras din sportul care i-a fost casă şi familie, după o carieră impresionantă, după competiţii la care fetiţele care fac primii paşi în sălile de gimnastică abia îndrăznesc să viseze.
Abia acum, după 30 de ani, are timp să se ocupe şi de femeia şi omul Cătălina Ponor. După o viaţă într-o continuă competiţie, rămâne însă în continuare implicată în sport.
A pus bazele unei săli de fitness în Constanţa, oraşul natal, un loc de suflet unde are vise mari. Ca toate de până acum.
Cătălina vrea să ajute copiii, să le îndrume paşii către un sport, să le deschidă calea pe care ea a păşit încă de la 4 ani.
Iar când nu dă interviuri, când nu se antrenează ori când nu lucrează la alte proiecte, Cătălina se relaxează aşa cum îi place mai mult.
Şi atunci când se linişteşte şi se pune cu totul pe mine şi-şi pune căpuşorul pe mine, parcă îmi ia din toate energiile acelea negative şi mă încarcă cu pozitivitate şi pe lângp asta, mă linişteşte pur şi simplu.
Orice ar face, simte încă dorul de competiţii şi de emoţia din săilie de gimnastică.
(Reporter): Cât de mult îţi lipseşte adrenalina competiţiilor?
(CĂTĂLINA PONOR): Foarte mult. Mai ales că mi-a fost foarte foarte greu să mă despart de acest sport şi să spun gata definitiv, nu mai fac, mai am şi eu o viaţă a mea. Îmi este foarte foarte dor. De antrenamente, chiar şi de statul acela în cantonament, chiar şi de trezitul la 6, 6:30 dimineaţă, de a merge cu rucsacul în spate până la sală, mai ales de concursuri, de antrenamente, de antrenori, de atmosfera generală a unei echipe şi a unei familii.
Mai ales de fete. Prietene, alături mereu în cele mai fericite momente, dar şi în cele mai puţin plăcute.
Cătălina îşi aminteşte şi acum. cu lacrimi în ochi, momentul care i-a marcat întreaga carieră.
În primul rând a fost ambiţia de a arăta că se poate, pentru că să ajungi ca gimnastă la 30 de ani nu este chiar uşor.
Sunt momentele care au făcut-o omul de astăzi, care au întregit-o şi care au făcut-o să înveţe să se bucure şi de locul 2 sau 3, spre finalul carierei. Cariera dobândită în anii în care gimnastica punea România la loc de cinste pe harta lumii. Acum.
(Reporter): De ce crezi tu, Cătălina, că gimnastica nu mai practică în acest moment la acelaşi nivel la care se făcea când tu ai devenit triplă campioană olimpică?
(CĂTĂLINA PONOR): Este un subiect delicat. Cred că cei mai în măsură sunt antrenorii care stau cu fetele acolo. Ei sunt cei mai în măsură să răspundă la această întrebare, având în vedere că eu nu am mai avut contact cu Deva, cu lotul de foarte mult timp. Eu tot ce-mi doresc este ca gimnastica să revină unde a fost, pentru că într-adevăr, nu mai suntem unde eram înainte, îmi doresc ca antrenorii, cât şi copiii să aibă dorinţa aceea imensă pe care noi am avut-o ca să ajungem campioni olimpici.
Are şi un sfat pentru tinerele care visează ca într-o zi să urce drapelul ţării pe un podium al marilor competiţii în gimnastică.
”Să înceapă să aşa cum spun eu sau am spus mai demult, foamea aceea de medalii”, spune Cătălina Ponor.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰