Rugbiul privit dintr-o altă perspectivă. Alina Ser, mama internaţionalului Dragoş Ser: "Niciun drum nu este prea lung pentru mine ca să îi fiu alături"

• Naţionala de rugby a României joacă duminică seara, la Paris, împotriva Spaniei, în finala mică a Rugby Europe Championship.

Naţionala de rugby a României înfruntă, duminică seara, echipa similară a Spaniei în finala mică a Rugby Europe Championship. Partida reprezintă punctul culminant al unei campanii extrem de complicate pentru formaţia noastră.

Fără prea multe posibilităţi de a pregăti în mod corespunzător ediţia din acest an a Rugby Europe Championship, fără câţiva jucători importanţi, fără jocuri în picioare, România a început, totuşi, cu două victorii, competiţia, 20-8 în Polonia şi 33-18 cu Belgia.

Au urmat, însă, două înfrângeri care au complicat în mod semnificativ situaţia naţionalei României, 24-49 cu Portugalia şi 5-43 cu Georgia. Au fost, practic, înfrângeri care ne-au trimis spre finala mică a Rugby Europe Championship, iar obiectivul rămas este câştigarea duelului cu Spania, pentru a ne menţine pe podiumul acestei competiţii, în condiţiile în care România a încheiat pe locul 3 şi ediţia precedentă.

Parcursul naţionalei României din ultima perioadă, şi mai ales de la Cupa Mondială de anul trecut, a fost disecat în mod masiv de jucători, antrenori, specialişti sau suporteri, aşa că am decis să vedem ce înseamnă rugbiul şi din unghiul celor care suferă cu adevărat pentru "Stejari". Pentru că, de obicei, avem tendinţa de a vedea doar vârful icebergului, când vine vorba de a analiza viaţa şi evoluţia unui sportiv, nu şi eforturile depuse de acesta sau sacrificiile făcute.

Am stat de vorbă cu Alina Ser, mama internaţionalului Dragoş Ser, unul dintre cei mai buni rugbişti români din ultimi ani, pentru a vedea ce înseamnă să fii mamă de rugbist, mama unui sportiv obligat, prin natura sportului ales, să lase chiar şi ultima picătură de energie pe teren şi să-şi pună în pericol, de multe ori, integritatea corporală pentru ca echipa să-şi îndeplinească obiectivul. Totul în condiţiile unei remuneraţii demne de un jucător de fotbal mai degrabă de nivel mediu din Liga a doua a României, deşi vorbim despre unul dintre cei mai importanţi rugbişti din ţara noastră.

A rezultat o discuţie extrem de interesantă, pe parcursul căreia, ca o adevărată mamă de rugbist, Alina Ser a avut puterea să facă dezvăluiri de suflet, să-şi spună oful, să tragă semnal de alarmă, să prezinte avantajele practicării unui sport precum rugbiul, dar şi să prezinte modul în care ar trebui să gândească un părinte care îşi direcţionează juniorul către practicarea unui asemenea sport.  

- Doamna Alina Ser, mama lui Dragoş Ser, unul dintre cei mai buni rugbişti români din ultimii ani. Cât de mândră sunteţi de o asemenea prezentare?

- Este o mare onoare să fiu mama lui. Și cu toate că ar fi trebuit să mă obișnuiesc deja cu acest statut, după atâta timp, încă mă copleșesc emoțiile de fiecare dată când sunt prezentată sau recunoscută ca fiind mama lui Ser. Recunosc fără modestie că îmi place acest sentiment.

- Aş vrea să începem cu începutul. Când, unde şi în ce circumstanţe s-a apucat Dragoş de rugby? A ştiut din prima că vrea să facă rugby? V-aţi împăcat 100% din prima cu ideea că băiatul dumneavoastră practică un sport considerat măcar pe alocuri dur, violent?

- Eu lucram la şcoala din Costinești şi, cumva, cei doi copii ai mei păreau menajați. Dorind o evaluare obiectivă am decis să mă mut în oraș și i-am transferat la LPS Constanța. Cel mare, Răzvan, având o statură mai robustă, a mers către rugby, iar pe Dragoș l-am îndrumat către caiac, unde a mers un an, după care a renunțat și a mers cu fratele lui la rugby. M-am gândit că după două, trei tăvăleli mai sănătoase, va renunța singur. Iată că nu a fost așa, nu a fost cum m-am așteptat. A fost "dragoste la prima vedere" între el şi acest sport.

- Aveţi vreo amintire simpatică de pe vremea în care Dragoş era junior? Gen i-aţi ascuns echipamentul să nu mai meargă la rugby sau chestii de acest fel?

- Nu am făcut niciodată glume, nu mi-am permis, pentru că el trata cu maximă seriozitate ceea ce făcea. Iar mie nu mi-a rămas decât să îi fiu alaturi și să îl susțin. Am amintiri cu mine, mai degrabă. Mergeam la stadion și nu înţelegeam mai nimic din ceea ce se întâmpla pe teren, aşa că îi ceream mereu ajutorul lui Răzvan, băiatul cel mare.

- V-aţi fi dorit ca Dragoş să facă alt sport, care să-i ofere mai multe avantaje? Eventual să facă handbal pentru a juca în cupele europene sau fotbal pentru a câştiga măcar câteva zeci de mii de euro pe lună?

- Eu îmi doream să facă sport copiii mei, în primul rând, pentru că sportul înseamnă sănătate. În ciuda faptului că șansele lui la viață, în momentul nașterii, au fost minime, Dragoş a dovedit din prima zi că este un luptător. Face ceea ce îi place și asta este cel mai important, chiar dacă mi-aș fi dorit ca jucătorii de rugby să fie remunerați pe măsura efortului și a sacrificiilor făcute.

- Mergeţi la meciurile lui Dragoş? Mergeţi cu inima strânsă sau degajată? Vă gândiţi că Dragoş ar putea suferi în orice moment o accidentare serioasă sau nu aveţi probleme de acest gen?

- Merg la cele mai multe dintre meciurile lui, merg ori de câte ori îmi permite timpul. Și am emoții la fiecare meci, indiferent de miza acestuia.

- Din păcate Dragoş a suferit o comoţie chiar la meciul României cu Belgia din acest început de an. Eraţi pe stadion? Ce v-a trecut prin minte în acel moment?

- Din păcate, da, în meciul cu Belgia a suferit acea comoție peste care aş putea spune că am trecut mai ușor față de prima, când a fost scos cu targa, într-un meci cu Italia. Nici nu știu dacă îți mai trece ceva prin minte în momentele acelea. Îți fuge pământul de sub picioare, uiți să respiri și ai senzația că pentru moment totul se oprește în loc, inclusiv viața ta.  Doare, doare al dracului de tare dar ești mamă de rugbyst, nu orice mamă. Trebuie să zâmbești și să dai impresia că ești cea mai tare pentru ca, atunci când îți caută privirea, să te vadă zâmbind și mândră de el.

- Urmează meciul cu Spania, de la Paris, pentru locul 3 în Rugby Europe Championship. Ce aşteptări aveţi dumneavoastră, ca susţinătoare a naţionalei, de la acest meci?

- Da, păi tocmai ne pregătim şi noi să terminăm treburile de pe aici pentru a merge alături de băieţi. O să fim pe stadion duminică, o să-i susţinem. Ce pot să spun? Îmi doresc să joace cu inima și să iasă sănătoși și câștigători de pe teren. Eu tânjesc după satisfacția și zâmbetul lor după fiecare meci câștigat.

- Că tot vorbim despre echipa naţională, aş vrea să vă cer părerea şi în legătură cu numeroasele comentarii negative care s-au abătut asupra băieţilor în ultima perioadă. Cum priviţi mesajele pline de ură la adresa echipei naţionale?

- Încerc să nu bag în seamă astfel de mesaje. Peste tot, în orice domeniu sunt oameni buni și mai puțin buni. Pe cei mai putin buni nu trebuie să îi băgăm în seamă. Noi trebuie să fim alături de băieţi, mai ales atunci când le este greu.

- Discutaţi mult despre rugby cu Dragoş? Vine să vă ceară sfatul în anumite situaţii?

- Discutăm despre rugby, sigur, dar nu este cazul să îmi ceară mie sfaturi. Am încredere în deciziile lui. Este un tânăr suficient de matur și inteligent pentru a lua propriile decizii.  Iar eu suficient de înțeleaptă să îi fiu alături.

- Cum vedeţi dumneavoastră rugbiul în România? V-aţi dori să existe salarii mai mari pentru jucători, condiţii mai bune?

- Din păcate în România sportul nu este promovat în general, mai ales în școli, unde ar trebui să fie obligatoriu, din punctul meu de vedere. Este foarte importantă pasiunea, dar ca și în dragoste, toate trec prin stomac. Când faci ceea ce îți place, când ai satisfacție materială și condiții bune de antrenament cu siguranță și rezultatele ar fi mai bune.

- Dragos a încheiat de curând colaborarea cu Steaua Bucureşti şi a semnat cu Timişoara. Cum vedeţi această mutare pentru el? V-ar fi mai greu să ajungeţi la meciurile jucate la Timişoara, nu?

- Sunt sigură că nu a fost o decizie ușoară. Dar așa a hotărât, așa a făcut. Cu siguranță este pe mâini bune. Iar mie nu-mi rămâne decât să mă urc în mașină, tren, avion și să susțin echipa frumosului oraș, Timișoara. Niciun drum nu este prea lung pentru mine ca să îi fiu alături.

- Consideraţi că Dragoş are calităţile necesare pentru un transfer într-un campionat de top? Îl vedeţi jucând în prima ligă sau măcar în a doua ligă din Franţa?

- Mie mi-ar plăcea să aibă această oportunitate, să joace în Franța, pentru că asta înseamnă perfecționare. Pentru mine este cel mai bun, că este al meu, însă nu depinde de mine.

- Mă uitam pe pagina de Wikipedia a staţiunii Costineşti. La capitolul personalităţi marcante este trecut doar numele lui Dragoş Ser. Cât de mult contează pentru familia dumneavoastră acest lucru?

- Nu știam despre acest lucru şi, cu riscul de a mă repeta, am să închei în aceiași notă. Orice părinte își dorește ca pruncul său să îl depășească, cum orice profesor îşi dorește să fie depășit de elevii săi. Asta înseamnă că ți-ai făcut treaba bine. Este o mândrie care se simte profund și care nu poate fi povestită.

- Vă rugăm să transmiteţi un mesaj către mamele care au dubii când vine vorba de a-şi da copilul la rugby. De ce ar fi bine totuşi să-şi dea copilul la un asemenea sport?

- Sportul înseamnă disciplină, respect, prietenie, fair-play, sănătate fizică și psihică și extrem, extrem de multă muncă plus îţi dă puterea de a te ridica după fiecare "trântă". Orice mamă de băiat, fie că recunoaște sau nu, are nevoie de validare că a crescut un bărbat adevărat și rugbiul este cel mai bărbătesc sport.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰