NASA avertizează că microbii umani ar putea contamina Luna. Cum ar fi posibil
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Microbii care călătoresc în spaţiu împreună cu astronauţii pot să supravieţuiască în zonele umbrite de la Polul Sud al Lunii şi să afecteze procesul de căutare a urmelor de viaţă din trecut în solul selenar şi, ulterior, în cel marţian, potrivit unui studiu al agenţiei spaţiale americane, NASA, publicat miercuri în revista Science Advances şi citat de agenţia EFE şi pe site-ul nasa.gov.
Organismele au fost testate în cadrul unor simulări ale mediului din trei regiuni situate în apropierea Polului Sud al Lunii: Nobile Rim, Connecting Ridge şi De Gerlache Rim. Aceste simulări au utilizat hărţi de mediu detaliate, elaborate pe baza datelor privind altitudinea şi temperatura.
Rezultatul constă în hărţi ale "nişelor de supravieţuire", care evidenţiază microorganisme care se găsesc în zone plecând de la fundul unui crater de câţiva kilometri până la urma lăsată de o cizmă.
Echipa de oameni de ştiinţă şi-a propus să realizeze teste pentru a afla care microorganisme terestre ar putea supravieţui condiţiilor polare extreme. Cercetătorii s-au concentrat pe organismele întâlnite frecvent în mediile zborurilor spaţiale şi pe cele prezente în mod obişnuit pe pielea umană. Pe lângă Aspergillus niger, printre acestea s-au numărat Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Deinococcus radiodurans şi mai multe specii de Fusarium. Pe baza unei analize a studiilor anterioare, oamenii de ştiinţă au stabilit cantitatea maximă de căldură şi de radiaţii ultraviolete (UV) pe care fiecare organism o poate suporta.
Niciunul dintre aceste microorganisme nu este "extremofil", adică din categoria celor care rezistă la condiţii precum vidul, însă astronauţii au descoperit Aspergillus niger în interiorul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), iar experimentele au demonstrat că această specie de fungi rezistă şi în exterior.
Pentru a preveni aceste situaţii, vehiculele robotizate sunt supuse unei temperaturi de peste 204 grade Celsius pentru a distruge microorganismele, însă în cazul unui echipaj uman aflat la bordul unei misiuni pe Lună, acest lucru nu este posibil.
"M-aş fi aşteptat ca aceste microorganisme să se fi uscat", a declarat într-un comunicat geomicrobiologul NASA Aaron Regberg, coautor al studiului.
Cel mai rezistent microorganism a fost Aspergillus niger, care a supravieţuit chiar şi în locurile în care ajunge puţin soare, deşi radiaţiile ultraviolete (UV), letale pentru majoritatea microbilor, sunt utilizate pentru sterilizarea spitalelor.
"Oamenii sunt exploratori din fire, iar odată cu ei vin şi vocile lor, amintirile lor... şi microbii lor", a declarat Prabal Saxena, planetolog care a condus studiul de la Centrul Spaţial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. "Pentru unii oameni de ştiinţă, printre care mă număr şi eu, această realitate poate fi tulburătoare. Însă, ea creează, de asemenea, o oportunitate de a transforma o situaţie imperfectă într-un experiment util", a adăugat el.
Aducerea microbilor în spaţiu este inevitabilă - spre exemplu, oamenii au, în medie, un milion de bacterii care trăiesc pe fiecare porţiune de piele de mărimea unei radiere de creion. Aceste bacterii se răspândesc din costumele spaţiale şi din habitate. Deşi autorii articolului îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această contaminare ar putea să interfereze cu procesul de căutare a indiciilor chimice privind geologia sau biologia din trecut, ei susţin totodată că Luna ar trebui folosită ca un laborator natural. În zonele umbrite din jurul Polului Sud, oamenii de ştiinţă ar putea testa limitele reale ale supravieţuirii microbiene într-un mediu care nu poate fi reprodus cu uşurinţă pe Pământ.
Deoarece axa Lunii este uşor înclinată, la Polul Sud Soarele nu se ridică niciodată deasupra liniei orizontului şi luminează din profil, ca o lanternă aprinsă aşezată pe o masă. Crestele craterelor şi munţilor blochează această lumină şi creează umbre permanente şi reci, care reţin apa şi protejează împotriva radiaţiilor.
"Când ne gândim la Lună, de obicei nu ne vine în minte biologia", a declarat Heather Graham, coautoare a studiului de la NASA Goddard, care contribuie la dezvoltarea de instrumente şi tehnici pentru detectarea formelor de viaţă ce ar putea să nu semene cu cele de pe Pământ. "Însă, Luna este un loc în care o celulă poate să supravieţuiască, aşa că prima noastră explorare a acestor situri ar trebui să acorde o atenţie sporită 'pasagerilor clandestini' microbieni şi să depună eforturi susţinute pentru a caracteriza compoziţia chimică selenară înainte ca vizitele noastre să modifice ceea ce vom găsi acolo", a adăugat ea.
Autorii studiului au notat că, deşi unii microbi pot să supravieţuiască în stare latentă în regiunile din jurul Polului Sud, ceea ce ar putea crea confuzie în cadrul unor viitoare investigaţii ştiinţifice, nu există dovezi că Luna dispune de ingredientele esenţiale pentru dezvoltarea şi replicarea lor. Printre aceste ingrediente se numără apa în stare lichidă, care necesită, de obicei, o atmosferă şi temperaturi moderate.
NASA intenţionează să trimită în 2028 prima misiune cu echipaj uman pe solul selenar, după mai bine de jumătate de secol, un preludiu pentru alte misiuni de colonizare a Lunii şi pentru misiuni pe Marte.
