Locul unde vacanţa la munte se face printre foişoare de control şi camere de supraveghere
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Pe o bucată de aproximativ 200 de kilometri, Norvegia se învecinează cu Rusia, în nord-estul extrem al ţării. Iar Rusia nu e văzută ca vecinul bun, care vine cu zahăr şi cu prăjiturele. Aşa că zona e înţesată cu camere video montate în copaci şi cu foişoare de supraveghere. Însă aceste măsuri de securitate nu îi sperie pe aventurierii care caută senzaţii tari în tundra din nordul continentului.
Eibhilis-Gale Coleman este o jurnalistă freelancer, specializată pe turism. Într-un articol pentru BBC, şi-a povestit experienţa în această zonă a Norvegiei, în apropiere de râul Pasvik. Prima ei impresie? Deşi în jur nu era nici ţipenie de om, în freamătul frunzelor de mesteacăn şi bâzâiul ţânţarilor simţea că este urmărită.
Motivul? Poteca pe care se afla este supravegheată 24 din 24 de ore. Nu de pădurari conştiincioşi, ci de turnuri de control militare.
Călătoria începe în Kirkenes, un orăşel aflat în zona unde Norvegia, Finlanda şi Rusia se întâlnesc, într-un fiord de unde se fac plecările unor vase croazieră care străbat Oceanul Arctic.
Un business vechi, însă dublat de unul care capătă, în ultima vreme, proporţii tot mai mari: tururi aproape de graniţa fără gard, dar foarte bine monitorizată, dintre Norvegia şi Rusia.
Călătorie cu gândul la Războiul Rece
Vorbim de o călătorie de trei ore, prin pădurea de mesteacăn, în zona de taiga. O potecă lată de opt metri şerpuieşte printre copaci, iar ghidul tocmit să te ducă până la punctul de graniţă îşi închide telefonul, pentru a nu se conecta automat la reţeaua rusească. În schimb, are la îndemână un telefon conectat prin satelit, sugerând că nu vorbim de o simplă escapadă la munte.
Adrenalina unei călătorii pe munte este dublată de peisajul cazon. Sunt camere de supraveghere peste tot, turnurile de control sunt aşezate în toate punctele de observaţie importante, iar patrule militare se asigură că munţomanii respectă regulile aproape de totemurile care marchează frontiera - unul galben pentru Norvegia şi unul roşu pentru Rusia.
Iar regulile sunt extrem de stricte, după cum unii au simţit-o pe pielea lor. În trecut, trei suedezi au fost amendaţi pentru simplul fapt că au aruncat pietre peste graniţă. Mai grav - cei care se rătăcesc dincolo de graniţă riscă să fie reţinuţi pe teritoriul rusesc.
O bună parte dintre cei care caută acest gen de excursie sunt mai în vârstă şi situaţia le aminteşte, cumva, de Războiul Rece.
Oraşul unde norvegienii îşi dau mâna cu finlandezii şi ruşii
Kirkenes este singura localitate din Norvegia unde semnele stradale sunt atât în limba nativă, cât şi în rusă.
Este un loc unde cele două popoare au o istorie comună, iar ruşii sunt văzuţi ca eliberatori. În 1944, Armata Roşie a eliberat zona de naziştii cotropitori. Iar acest lucru este marcat printr-un monument. În plus, un muzeu întreg este dedicat relaţiei de multe generaţii dintre ruşi, norvegieni şi finlandezi, aflaţi la o aruncătură de băţ.
Recent, relaţia s-a răcit. Tot mai puţini norvegieni traversează graniţa în scop de vacanţă şi nici măcar nu mai vin în zonă, pe partea lor de munte, pentru o expediţie. Relaţia s-a răcit, însă tensiunea e tot mai mare. Şi, chiar dacă graniţa nu este delimitată cu vreun gard, un zid invizibil a fost ridicat între cele două popoare.
