Interviu cu Geoge Colgiu, reporterul care a făcut posibilă campania "Prinţul de tinichea"

Echipa Observator a început o nouă campanie intitlualtă "Prinţul de tinichea". Vreme de cinci zile puteţi vedea un serial fulminant despre bătălia discretă pentru averea regelui Carol al II-lea.

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

„Observatorul”, principalul jurnal de ştiri al Antenei 1, va difuza o investigaţie jurnalistică complexă, “Prințul de tinichea“.

George Colgiu, reporterul care a pus cap la cap iţele acestei uriaşe afaceri imobiliare, a oferit un interviu pentru mediaddict.ro. 

Mediaddict: Carol II, de la dictaură la iubiri, de la vânători de munte la Lupeasca, este un personaj greu de prins într-o imagine clară. Bănuiesc că nici cu Paul Lambrino nu e prea ușor, mai ales dacă punem la socoteală jongleriile imobiliare despre care vorbește serialul tău. Pe scurt, este fiul lui Carol Mircea Grigore Lambrino un escroc?

George Colgiu: În general mă feresc să folosesc cuvinte prea tari, dar în mod clar imaginea sa publică contrastează în mod flagrant cu afacerile care le derulează în subteran. Nu este în nici un caz acel personaj care încearcă să repare o nedreptate a istoriei, ci unul care încearcă să pună mâna pe o avere colosală, folosindu-se de numeroase inginerii financiare şi juridice.

M: Care este poziția Regelui Mihai sau a Casei Regale vizavi de aceste intenții de retrocedări fabuloase?

GC: Casa Regală nu a dorit să se implice sau să comenteze sub nici o formă, având în vedere relaţiile cu Paul Lambrino.

M: De ce crede Paul Lambrino că este mai îndreptățit decât fratele său vitreg, Ion Nicholas George Alexandru, să ducă această luptă de înavuțire?

GC: Există un document juridic prin care fratele său din Statele Unite îl împuterniceşte pe Paul Lambrino să întreprindă toate demersurile pe teritoriul României, renunţând practic să se amestece în această afacere.

M: Din câte știu, urmare a unui proces de la Lisabona, Carol Mircea Grigore Lambrino a fost recunoscut și la noi ca membru al Casei Regale a României. Aceasta îî dă legitimitatea lui Paul de a revendica proprietăți private ale lui Carol al doilea?

GC: Procesul de la Lisabona, din 1955, a vizat strict procedura de inventariere a averii lăsate de Carol al II-lea, cea în exil. În nici un caz judecătorii portughezi nu au recunoscut apartenenţa lui Carol Mircea Grigore Lambrino la Casa Regală, ci doar i-au permis, ca fiu biologic, să participe la inventarul moştenirii. Este o recunoaştere indirectă a faptului că este fiu biologic al regelui Carol al II-lea şi are dreptul la o parte din moştenire, cea inventariată în Portugalia, peste 800 de mii de dolari. Decizia a fost recunoscută în România definitiv şi irevocabil de Înalta Curte abia acum doi ani. Apartenenţa la Casa Regală este recunoscută de şeful acestei instituţii, în prezent regele Mihai I.

M: De ce Regele Mihai și Casa Regală nu au revendicat aceste proprietăți private? Au intrat acestea sub incidența vreunei înțelegeri politice, la și în favoarea reîntoarcerii Regelui în România?

GC: Regele Mihai I a revendicat strict proprietăţile lăsate moştenire de regele Ferdinand I, bunicul său, prin testamentul din 1927. Nu ştiu de ce nu a revendicat celelalte proprietăţi. Palatul Elisabeta, care a aparţinut mătuşii sale, şi unde a abdicat în decembrie 1947, este folosit în prezent ca reşedinţă oficială oferită de stat în calitatea sa de fost şef al statului. A fost, în mod evident, alegerea sa personală.

M: Paul Lambrino cumpărat de la Monica Urdărianu, pe 50.000 de dolari americani drepturile succesorale ale Elenei Lupescu pentru ca, mai apoi, să revendice bunuri de mai mult de 1000 de ori mai valoroase. Justiția nu are de zis nimic în astfel de tranzacții cețoase?

GC: Până acum DNA nu a deschis decât un dosar în această afacere, închis prin neînceperea urmăririi penale. Nu cunosc datele din dosar, ce documente au avut procurorii, ce persoane au audiat. În lipsa acestor elemente, nu mă pot pronunţa. În mod cert, în toate afacerile de acest gen vorbim de corupţie şi trafic de influenţă. Jurnaliştii de investigaţie şi procurorii au de multe ori căi diferite. Noi le prezentăm publicului, ei judecătorilor, iar ei trebuie să încadreze faptele penale.

M: Ce șanse crezi că are Paul Lambrino să obțină ceea ce revendică?

GC: O parte din ele le-a obţinut. Vor fi prezentate pe larg în ancheta „Observatorului”. De restul, depinde de autorităţi şi de judecători. Am văzut sentinţe prin care i se acordau proprietăţi, în altele judecătorii, pe aceleaşi documente, susţineau că nu are suficiente acte la dosar. Am văzut şi autorităţi care s-au pronunţat suspect de rapid în favoarea sa.

M: Pe parcursul anchetei, Paul Lambrino a făcut declarații privind intențiile sale imobiliare? Și dacă da, a făcut o evaluare a acestora în euro?

GC: Nu, echipa „Observatorului” l-a contactat în mai multe rânduri. În ultima instanţă, i-am trimis un set de întrebări, cu rugămintea de a ne acorda un interviu. Ne-a răspuns printr-o notificare, ameninţându-ne că în cazul în care vom aborda acest subiect, vom fi daţi în judecată. Probabil că asta se va întâmpla.

M: Parte din cele revendicate nu mai sunt în proprietatea statului român. Ar putea primi Paul “de România” despăgubiri din partea statului român în cazul câștigării procesului privind aceste bunuri?

GC: Există deja dispoziţii pentru acordarea de despăgubiri, multe din aceste proprietăţi neputând să fie retrocedate în natură. Vorbind de terenuri în zone bune ale Bucureştiului, cu suprafeţe mari, sau clădiri precum sediul Bibliotecii Centrale Universitare, sumele pot fi foarte mari.

M: De ce nu s-a adresat Paul Lambrino la CEDO?

GC: Procedura apelării la Curtea Europeană a Drepturilor Omului este strict reglementată şi poate iniţia un astfel de demers doar dacă epuizează toate căile în România şi se încalcă un drept fundamental, precum cel la un proces echitabil. Nu sunt jurist, dar cred că nu este cazul în acest moment.

M: Cine s-ar putea opune doleanțelor lui Paul Lambrino pentru ca nu cumva tinicheaua Prințului să se transforme în aur pur? Statul român sau Casa Regală?

GC: Cu siguranţă autorităţile române, prin mai multe instituţii. Casa Regală, din câte am constatat, nu doreşte să se implice în această afacere.

M: Istoric vorbind, Carol al doilea nu a fost un personaj cu care să ne mândrim, așa cum au fost iluștri săi predecesori, Ferdinand cel Bun și Carol I, cel Înțelept. De ce am restitui averea privată a unui dictator?

GC: Carol al II-lea a avut merite şi multe păcate, a domnit într-o epocă extrem de agitată şi este judecat de istorici. Obiectul investigaţiei noastre nu este domnia lui Carol, ci modul în care un personaj controversat încearcă să dobândească averea sa. Cum a constituit-o Carol al II-lea, este o altă problemă. Aceste proprietăţi nu au fost confiscate în urma undei decizii definitive a Justiţiei, ci a regimului comunist. Ele pot fi revendicate, ca toate celelalte confiscate în acest mod. Depinde însă cine o face şi cum. Şi acest lucru face obiectul investigaţiei difuzate de „Observatorul” Antenei 1.