Astăzi sărbătorim un MARE SFÂNT! Tu le-ai spus La mulți ani celor dragi?

Macarie cel Mare, cunoscut si sub numele de Macarie Egipteanul, este unul dintre marii Sfinți Părinți ai pustiei

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Macarie cel Mare, cunoscut si sub numele de Macarie Egipteanul, este unul dintre marii Sfinți Părinți ai pustiei.

Site-ul creștinortodox.ro prezintă istoria sfântului, precum și fapte mai puțin cunoscute din existența sa, cum ar fi învierea unui mort.

Contemporan cu Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, Macarie era de origine egiptean, dintr-un sat numit Ptinapar, provenind dintr-o familie creştină foarte evlavioasă. Părinţii lui l-au silit să se însoare, însă, el a fugit de viaţă lumească şi după moartea părinţilor săi, a ales să trăiască viaţă pustnicească. Foarte de curând, Macarie a început să fie puternic ispitit de diavol prin felurite încercări, dar prin stăruinţă să şi dragostea cea mare pentru Hristos, fericitul a biruit şi s-a făcut pildă a vieţii îngereşti în trup. Multe sunt pildele şi minunile săvârşite de Sfântul Macarie în lungă să vieţuire duhovnicească în pustie. Prin unele dintre ele s-a arătat că Sfântul căpătase de la Hristos putere şi asupra morţii, astfel încât fericitul Macarie s-a învrednicit a săvârşi învieri.

Minunile Sfântului Macarie

Una dintre cele mai mari minuni ale sfântului o reprezintă învierea unui om mort.  După o ora de stăruinţă în rugăciune, scrie sursa citată, Macarie a înviat un om dintr-un mormânt şi nu vreunul mort de curând, ci unul mort de foarte mult timp. Cel înviat, neauzind de Hristos până la moartea să, a fost botezat de Macarie şi făcut ucenic al sau. Ucenicul a mai trăit trei ani de la învierea să din morţi. În multe rânduri Macarie s-a luptat făţiş cu puterile necurate, dar cel mai bine vedem desăvârşirea acestui minunat sfânt în relatarea sfârşitului sau, în care se arată nesfârşită să smerenie.

"Fericitul Macarie sărutând pe toţi cei ce erau lângă dansul şi pentru dânşii rugându-se, şi-a ridicat ochii şi mâinile în sus, zicând cel mai de pe urmă cuvânt: În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu. Şi astfel şi-a dat fericitul sau suflet, lăsând multă plângere ucenicilor. Apoi, adaugă Serapion şi această, pe care a auzit-o de la Cuviosul Pafnutie, care era unul din ucenicii lui Macarie: că acel sfânt suflet, fiind ridicat de heruvimi şi spre cer suindu-se, unii din părinţi priveau cu ochii sufleteşti spre diavolii cei din văzduh cum stau departe şi strigau: "O! de ce slavă te-ai învrednicit, Macarie". Iar Sfântul le răspundea: "Nu, căci încă mă tem, pentru că nu mă ştiu de am făcut vreun lucru bun". Apoi vrăjmaşii cei ce erau în văzduh, strigau: "Cu adevărat ai scăpat de noi, Macarie". Iar el le zicea: "Ba nu, căci îmi mai trebuie ceva că să scap". Şi fiind acum înăuntrul porţilor cereşti, diavolii plângând, strigau: "A scăpat de noi, a scăpat!". Iar el cu mare glas le-a răspuns: "Cu adevărat am scăpat de mestesugirile voastre, cu puterea Hristosului meu fiind îngrădit". Astfel a fost viaţă, sfârşitul şi mergerea la veşnică viaţă a Cuviosului părintelui nostru Macarie.”