"De azi, dragul meu prieten, îl slujești pe Dumnezeu în tinda Raiului". Preotul Ioan Florin Bășa din Brașov a murit la vârsta de 46 de ani, răpus de cancer

Este din nou doliu în Biserica Ortodoxă Română. Preotul Ioan Florin Bășa, care slujea în comuna Vulcan, din județul Brașov, a murit la doar 46 de ani, învins de cancer.

• Cum au ajuns parlamentarii Florin Roman şi Dan Vîlceanu la bătaie. DETALII la Observator 19:00, la Antena 1
• Judecătoarea Iulia Motoc va prezida completul care decide asupra mandatului de arestare cerut de CPI pentru Benjamin Netanyahu

Fața bisericească se lupta cu necruțătoarea boală de trei ani. La un moment dat a crezut că a învins-o, însă aceasta a lovit și mai violent. Ar mai fi trebuit să fie supus unei operații, dar nu a mai apucat să o facă. Cancerul a învins. 

"De azi, dragul meu prieten, îl slujești pe Dumnezeu în tinda Raiului"

Vestea morții i-a întristat pe toți cei care l-au cunoscut, iar mesajele au împânzit rețelele sociale. "În credinţă şi dragoste, în nădejde şi în blândeţe, în curăţenie şi în vrednicia preoţească, cu bună cinste te‑ai înfrumuseţat, pururea pomenite. Pentru aceasta preaveşnicul Dumnezeu, Căruia ai şi slujit, va aşeza sufletul tău în loc luminos şi vesel unde drepţii se odihnesc; şi vei dobândi de la Hristos, la judecată, iertare şi mare milă. Dumnezeu să te pomenească Întru Împărăția Sa părinte Ioan Florin Bășa". "Alte cuvinte sunt de prisos! Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace pe Parintele si Omul Ioan Florin Bășa!"

"Un suflet bun a ales să plece dintre noi. Dumnezeu a hotărât ca a îndurat destul: boală, durere și supărări. Îl țin minte ca pe un om bun care mereu se oprea pe stradă și te întreba :” ce mai faci?”. Era un om căruia îi păsa: indiferent dacă tu îl iubeai sau nu. Am avut ocazia să îl cunosc mai îndeaproape, să petrec timp cu el și cu familia lui minunată. A fost un om care a înghițit fiecare insultă , căruia i-a păsat de fiecare om din comunitate , de la mic, la mare. Dumnezeu l-a ales aici pe pământ pentru a fi un slujitor de-al Lui. Ani de zile, ne-a slujit și ascultat fiecare supărare sau necaz. A fost un exemplu pentru noi. Astăzi, Cel de Sus a hotărât ca a slujit destul, ca și-a îndeplinit lucrarea aici , printre pământeni. Ca și om, a lăsat în urma, soție, copil și mamă care acum trebuie să fie puternici și împăcați ca soțul , tatăl și copilul lor preaiubit a ajuns într-un loc mai bun, în sfânta îmbrățișare a îngerilor. Dumnezeu să te odihnească în pace, domn părinte , suflet drag și iubit !" "Dumnezeu să vă numere cu cei drepți Părinte Ioan Florin Bășa!" "Dumnezeu să-l ierte! Un om cu suflet deosebit".

Și preotul Alexandru Lungu a transmis un mesaj emoționant: „Ai plecat. Nu ne-am cunoscut niciodată față către față. Dar ne-am spus unul altuia durerile în ultimele luni de viață ale tale. Am avut în comun cel mai important lucru cu putință: Amândoi îi slujeam lui Dumnezeu ca preoți. De azi, dragul meu prieten, îl slujești în tinda Raiului și te și văd cum îți arunci undița peste râurile nesfârșite care se întind de la un capăt la celălalt al Edenului. Ultima discuție am purtat-o în urmă cu câteva zile, pe 30 noiembrie. De când am început să dialogăm am remarcat un lucru esențial la tine: nu te plângeai niciodată, deși boala te măcina în fiecare zi.

Eram gata să încerc din răsputeri să te ajut cu toate resursele pentru a face față operației și mai apoi tratamentului extrem de costisitor. La câteva zile după ce ne-am vorbit pentru prima dată, a venit la poartă sora Andreei și te-am abandonat. De fapt tu mi-ai cerut asta: ajut-o pe Andreea drag părinte, ea este la începutul vieții. De câteva ori mi-ai refuzat ajutorul, permanent întrebarea ta era legată de starea de sănătate a Andreei. Abia pe 30 noiembrie ți-am trimis un ajutor. Nu ți-am sărutat niciodată mâna Euharistică, dar am ținut la tine prin rugăciunea care anulează toate distanțele dintre oameni și îi poți aduce laolaltă preț de o secundă sub aceeași cupolă a inimilor pe cei care se gândesc unul la altul cu un dor nesfârșit. Astăzi în zi de aleasa sărbătoare, Sfântul ierarh Nicolae te-a încălțat în ghetele tale purtate la atâtea Liturghii și drumuri prin spitale și ți-a eliberat sufletul obosit de dezamăgire, de așteptări, de lipsa prietenilor de care îmi tot repetai că s-au împuținat vertiginos atunci când boala te-a încetinit din alergările nesfârșite ale vieții.

Am plâns ca un copil care își pierde fratele de cruce atunci când doctorul care te-a operat a postat un mesaj de adio. Dar ce este finalul pentru un creștin? Doar o stație cu un tren, ce te ia și te duce spre infinit, niciodată despărțire fără nădejdea unei revederi curânde. Te rog să îi șoptești într-o zi de vară, când vântul îți va bate prin plete, iubitului nostru, Celui pentru care suferim batjocură, cruce, defăimare, cât de puțin ne-am cunoscut, dar ce mult am ținut la tine. Și te rog să îmi păstreazi un loc la tine în barcă, într-o zi vom pescui împreună și vom bea din potirul lui Hristos, acolo unde nu mai este nici întristare și nici suspin, doar viață fără de sfârșit. Drum bun, dragul meu prieten!”