Detalii înfricoşătoare! Criminalii români care au ŞOCAT lumea întreagă

Oameni dornici de răzbunare, hoţi însetaţi de bani sau doar criminali cu sânge rece, toţi fac parte dintr-un top al celor mai cunoscuţi asasini din România

• Votanţi ai lui Călin Georgescu au uitat pe cine au pus ştampila. Reacţia unei tinere, întrebate cu cine a votat

Oameni dornici de răzbunare, hoţi însetaţi de bani sau doar criminali cu sânge rece, toţi fac parte dintr-un top al celor mai cunoscuţi asasini din România

5. Gică Cioc – "Balaurul"

Bucureştiul anilor 1945 era unul plin de infracţiuni, cu bande extrem de violente şi bine înarmate. In vara aceluiaşi an, o serie de crime inexplicabile lovea Capitala. Peste 10 persoane fuseseră ciuruite cu gloanţe provenind din arme ruseşti.

Dat fiind contextul, toţi au crezut că cel care a comis aceste fapte era un rus, motiv pentru care nu s-a anchetat nimic în prima fază. Odată înmânat comisarului Alimanescu, dosarul avea să scoată la lumină informaţii incredibile. Criminalii nu erau soldaţi sovietici, ci români get-beget, iar victimele nu erau altceva decât rezultatele unui sângeros război între grupări de tip mafiot.

Autorii? Gică Cioc, poreclit Balaurul datorită temperamentului sau violent, un cunoscut infractor din Ferentari şi rivalul acestuia, Sandu Moise, cel poreclit Hitler, după mustaţa similară cu cea a dictatorului nazist.

Era 31 decembrie 1945, atunci când comisarul Alimanescu afla de la un informator că Hitler se găseşte într-un restaurant de pe Calea Călăraşilor, acolo unde petrecea noaptea dintre ani în compania membrilor bandei sale. Acesta era momentul ca oamenii legii să intre în acţiune. Spre surprinderea acestora însă, atacul asupra infractorilor nu a mai avut loc niciodată. În aceeaşi noapte, Alimanescu ajungea în faţa unei scene groteşti. Hitler, împreună cu toţi acoliţii săi zăceau într-o baltă de sânge.

Printre victime se aflau şi oamenii lui Gică Cioc. Motivul? Hitler îi „suflase” iubita aliatului sau cu luni în urmă. Înaintea oamenilor legii, infractorii se uciseseră reciproc, toţi fiind înarmaţi cu arme automate ruseşti.

4. Grigore Uruc – "Asasinul de Anul Nou"

Pe locul al patrulea se afla cazul ţăranului analfabet, Grigore Uruc, şi al dosarului "Cerasela", numele primei sale victime. Neputinţa autorităţilor de la finalul anilor '80 îl determina chiar pe Nicolae Ceauşescu să ia o poziţie tranşantă vis-a-vis de acţiunile îndreptate împotriva criminalului care acţiona în oraşul Buzău.

Prima victimă, Cerasela Diminet, un copil al străzii de numai 14 ani, fusese descoperită în interiorul unei centrale termice, la 2 ianuarie 1985. Cadavrul micuţei fusese străpuns de numeroase lovituri de cuţit deşi moartea, aşa cum au concluzionat medicii legişti, survenise chiar de la prima lovitură. Aceiaşi medici afirmau că omorul avusese loc chiar în noaptea de Anul Nou.

Criminalul părea însă de negăsit, autorităţile vremii clasând dosarul Autor Necunoscut, în ciuda eforturilor imense. Un an mai târziu, tot în noaptea de Anul Nou, un alt copil al străzii, un băieţel în vârstă de 13 ani, a fost descoperit în apropierea Şcolii Generale nr. 4. Era vorba de acelaşi autor. În Buzău, umbla în libertatea un criminal care ucidea doar din plăcere.

În '87, apare o altă victimă! Cosmin Gruiu, un copil fără adăpost în vârstă de 14 ani, fusese străpuns de 24 de ori cu un cuţit. Anul 1988 a însemnat însă sfârşitul terorii. Având sub observaţie toate locaţiile prin care criminalul ar fi putut pătrunde în oraş, autorităţile îl identificau pe autorul crimelor.

Era Grigore Uruc, un ţăran analfabet din comuna Ţintaşi de Buzău. Din păcate, în momentul arestării, ucigaşul apucase să ia viaţa celei de a patra victime, o fetiţă în vârstă de 13 ani. Judecat rapid, acesta era condamnat la moarte şi executat la 11 iunie 1988. Era penultima condamnare la moarte din timpul regimului comunist.

3. Iancu Berilă – "Ucigaşul brutarilor"

Criminalul a acţionat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în urma actelor sale a rămas zicala peiorativă "ca Berilă", desemnând acel individ care încearcă să îngrozească sau să braveze cu fapte demne de dispreţ.

Cine a fost Iancu Berilă? Dosarele vremii îl menţionează ca pe unul dintre cei mai sângeroşi asasini din istoria recentă a României. Un individ cu un fizic impozant, cu o expresie fioroasă a feţei, care a reuşit să terorizeze o ţară întreagă în numai câţiva ani.

Victimele sale erau, în marea lor majoritate, brutari. Nu se ştie încă de ce aceştia deveniseră ţintele lui favorite, cert este că pe seama lui sunt puse cel puţin 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare dată acelaşi.

Criminalul îşi studia potenţialele victime, afla unde acestea îşi ţin banii şi ataca noaptea, departe de ochii lumii. Deşi a fost prins şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, Iancu Berilă reuşeşte să evadeze spectaculos.

La scurt timp după începerea anchetei, Alimanescu a dat de urma criminalului. Acesta se angajase ca ucenic la un brutar din apropierea Slatinei. Ajutat de încă doi agenţi, comisarul îl imobiliza atunci pe uriaşul Iancu Berilă în timp ce dormea. Era anul 1947. Asupra sa a fost descoperit şi cuţitul pregătit pentru următoare să victimă - chiar cel care îl angajase.

Trimis din nou la ocnă, Iancu Berilă nu mai avea a doua şansă de scăpare şi se stingea din viaţă în urma muncii extreme la care a fost supus.

2. Vasile Tcaciuc – "Măcelarul din Iaşi"

În anii '30, capitala Moldovei era zguduită de o serie de crime îngrozitoare! Totul a început în 1935, an în care noul proprietar al unui imobil ieşean a fost alertat de câinele unui musafir, câine care dăduse semne de agitaţie şi care zgâria insistent podeaua casei. Curios, acesta sapă în locul indicat de animal şi, spre oroarea sa, descoperea şase cadavre îngropate la mică adâncime.

Toate prezentau urme de lovituri cu un corp contondent, cel mai probabil un topor, iar starea în care se aflau acestea trăda un sadism atroce. Prinderea ucigaşului nu a fost atât de dificilă pe cât s-ar crede. De fapt, fostul proprietar al imobilului, basarabeanul Vasile Tcaciuc, se afla deja în arestul poliţiei ieşene pentru mai multe jafuri şi tâlharii. Deşi, iniţial, acesta nu a recunoscut faptele, confruntat cu două dintre concubinele sale, el renunţa la masca nevinovăţiei şi mărturisea autorităţilor crudul adevăr.

Acesta recunoştea atunci uciderea şi ciopârtirea celor şase victime pe care le îngropase chiar sub podeaua casei în care locuia, dar, spre groaza tuturor celor prezenţi la interogatoriu, acesta nu era decât începutul unui şir îngrozitor de crime.

În cinci ani, basarabeanul ucisese nu mai puţin de 26 de persoane, printre care şi un copil, unicul scop al acestor odioase fapte fiind jaful. După cum el însuşi mărturisea, ucigaşul îşi comandase chiar şi un topor special, realizat astfel încât să nu alunece din mână, iar eficienta loviturilor să fie maximă.

1. Ion Râmaru – "Teroarea din anii ‘70"

În urmă cu mai bine de 40 de ani, Bucureştiul era îngrozit de un criminal în serie! Ion Râmaru era acuzat de omor, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol şi mai multe furturi şi tâlhării.

Reconstituirea faptelor celebrului criminal începe cu data de 5 martie 1971, dată la care era descoperit trupul neînsufleţit al unei tinere femei. Cercetările au dovedit atunci că victima fusese ucisă într-un mod sadic şi apoi violată, aceasta purtând pe corp numeroase urme de muşcături.

O lună mai târziu, o crimă identică a fost semnalata în sectorul 4 al Bucureştiului, iar Miliţia Capitalei adaugă acestor fapte alte două omoruri similare care avuseseră loc în anul 1970 şi al căror autor nu fusese identificat.

Mobilizarea forţelor de ordine a fost una de proporţii nemaivăzute. Sute de persoane au fost interogate şi ţinute sub observaţie, iar specialiştii Institutului de Medicină Legală reuşeau în premieră mondială să reconstituie portretul robot al criminalului numai după amprentele dentare.

Arestat în căminul studenţesc al Facultăţii de Medicină Veterinară, acolo unde era student în anul al III-lea, Ion Râmaru îşi recunoastea faptele după mai multe ore de interogatorii.

Procesul care a urmat a fost unul rapid, iar ucigaşul primea pedeapsa maximă: moartea. În acelaşi an, 1971, la 23 septembrie, în curtea penitenciarului de la Jilava, era executat prin împuşcare.