„Nu l-am putut abandona”. O femeie din Ucraina şi-a cărat 17 kilometri câinele pe umăr, până la graniţă

O femeie ucraineană a fugit din țară de teama războiului, cărându-şi câinele pe umeri, mai bine de 17 kilometri, până la graniţă. Povestea ei emoţionantă a ajuns virală pe reţelele de socializare.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Într-o relatare pentru The Guardian, Alisa a vorbit despre călătoria istovitoare, dar şi despre teama că nu se va mai putea întoarce niciodată acasă. Pe 23 februarie şi-a pierdut în mod neaşteptat tatăl, iar a doua zi a izbucnit războiul Rusiei împotriva ţării sale. Deşi tot mai mulţi oameni părăseau Kievul la acel moment, ea şi soţul ei pregăteau documentele de deces şi făceau drumuri prin tot oraşul încercând să-şi îngroape tatăl.

„Am strâns aproape toate documentele, am rezervat un restaurant pentru pomană, dar din moment ce oficiul de registratură a fost evacuat și nu ne-a dat un document final, crematoriul a refuzat să îl accepte”, a spus ea.

Alisa este programatoare la Python şi lucrează pentru o companie germană care a ajutat-o să plece din ţară în Polonia cu familia ei şi doi câini de talie mare, între care un ciobănesc german în vârstă. Cu toate acestea, soțul ei nu a putut trece granița din cauza vârstei sale și a „ordinului de mobilizare” a armatei. Având un Peugeot 307, tânăra a spus că nu era tocmai cea mai bună maşină pentru drumul până la graniţă.

„M-au ajutat să părăsesc Ucraina, pentru a ajunge în Polonia. Am plecat de la Kiev cu un Peugeot 307. Eram 9, eu, mama mea, sora mea, cei doi soţi ai noştri, patru copii şi doi câini mari, inclusiv un ciobănesc german în vârstă. Era imposibil să te deplasezi în interiorul maşinii. Am condus timp de 16 ore până la un sat la aproximativ 140 km de Kiev... Am decis să părăsim satul dis de dimineața pentru că era periculos, chiar și acolo”, a spus Alisa.

Ea a povestit că erau o mulțime de mașini aproape de granița Poloniei care stăteau la coadă pentru a trece și că ea și familia ei nu puteau să stea în mașină pentru „următoarele trei – sau cinci – zile”, ceea ce i-a determinat să parcurgă pe jos cei 17 kilometri la ora 4 dimineața, pe vreme de minus șapte grade: „A fost o călătorie dificilă între munţi şi râuri. Copiii mei plângeau de frig. Voiam şi eu să plâng dar nu puteam să renunţ... a fost ideea mea să mergem spre graniţă”

Oamenii au sfătuit-o să lase câinele în urmă

Ciobănescul german care are 12 ani și jumătate s-a chinuit să meargă, dar după un kilometru a căzut şi nu s-a mai putut ridica. Alisa a cerut ajutor oamenilor, dar aceștia au refuzat și i-au spus să lase câinii în urmă.

„Am oprit câteva maşini şi am cerut ajutor, dar toţi m-au refuzat. Într-adevăr, ne-au sfătuit să lăsăm câinii. Dar câinii noștri fac parte din familia noastră. Câinele meu a trăit toate momentele fericite și triste cu noi. Câinele mamei mele este tot ce i-a mai rămas din viaţa ei anterioară”.

Şi-a luat patrupedul pe umeri şi l-a cărat până în Polonia, fără vreo secundă în care să-i treacă prin minte să-şi abandoneze patrupedul. „Când am ajuns acolo, am făcut primii paşi în Polonia, ne-am arătat permisele. Atunci mi-am dat seama că vom fi bine, că suntem într-un loc sigur”, a concluzionat Alisa.

Într-un interviu a explicat cât de greu i-a fost să plece din ţară, ştiind că toată viaţa ei era acolo, amintirile şi acum soţul.

„La început, mi-am pierdut tatăl, iar acum îmi las soțul acolo. Soțul meu este o mare parte din mine; este cel mai bun prieten, asistent, consilier al meu. Dragostea noastră fără margini este cea care îmi dă putere acum”, recunoaşte ea, de-abia stăpânindu-şi lacrimile.

Vezi mai jos reacțiile oamenilor ca răspuns la rezistența ei:

"Eu plâng. Și mai uimitor pentru mine este că în toate fotografiile și videoclipurile pe care le-am văzut, câinii par să înțeleagă și se lasă duşi. Nu cred că aș putea să-mi ridic fata (câinele) de 38 de kg, dar nu am putut-o lăsa în urmă", spune Tracey.

"Am văzut multe fotografii cu familii care pleacă cu animalele lor de companie (pisici și câini).

Testament pentru dragostea și inima bună a ucrainenilor 💙🇺🇦💛", spune Michelle Theresa

"Am văzut câteva imagini incredibil de emoționante din acest război în ultimele 2 săptămâni, dar imaginile cu oameni care demonstrează că animalele lor de companie SUNT o familie în vremuri bune și în vremuri de război îmi sfâșie inima. Îmi spun multe despre cine sunt ei și mă rog pentru ei din toată inima", spune Mary's Grace.