Ce reprezintă Floriile. Tradiţii, obiceiuri şi semnificaţia uneia dintre cele mai importante sărbători creştine

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor este una dintre cele 12 praznice împărăteşti din cursul anului bisericesc.

Cu o zi înainte de Florii, Iisus a săvârşit ultima sa mare minune: învierea lui Lazăr din Betania, fratele Martei şi Mariei, mort de 4 zile. În urma minunii săvârșite, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim. S-a întâmplat cu câteva zile înainte de a fi judecat şi răstignit apoi de către romani.

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile, cea mai dramatică dintre sărbătorile Bisericii

Duminica Floriillor sau Intrarea Domnului în Ierusalim este, de fapt, cea mai dramatică dintre sărbătorile Bisericii. Dramatismul acestei sărbători pline de flori reiese din contrastul celor întâmplate: mulţimea îl aclamă pe Cel ce merge la moarte, fără să ştie că tot ea îl va condamna.

Floriile însă ating cota absolută a dramatismului tocmai pentru confuzia pe care o prezintă: mulţimea scandează osanale cu aceeaşi frenezie cu care mîine va striga: „Răstigneşte-L!".

Astăzi este începutul patimilor Mântuitorului nostru. El merge la moarte pe un drum de flori şi copiii Ii strigă salutul cuvenit doar împăratului: „Osana!". Lumea îşi aşterne cămăşile în calea Celui ce vine în numele Domnului şi II numeşte „binecuvîntat". Hristos merge la moarte. Nimeni din mulţime nu ştie despre asta, toţi cred că Împăratul a venit să strîngă oaste pentru a-i bate pe romani, scrie crestinortodox.ro. Ei cunosc prorociile şi ştiu că Fiul lui David îi va înfrînge pe duşmanii Săi şi îi va pune aşternut picioarelor Sale, dar nu ştiu că această înfrîngere nu este una a săbiei, ci una a iubirii.

Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Tradiții și superstiții de Florii

Potrivit tradiţiei populare, în majoritatea zonelor din ţară, gospodinele coc în special plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor. Tot acum sunt curăţate şi împodobite cu ramuri de salcâm mormintele. Se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor care au trecut dincolo.

În ziua de Florii, apicultorii înconjoară stupii cu ramuri de salcie înmugurite, simbol al fertilităţii şi vegetaţiei de primăvară, iar ţăranii, convinşi de efectul miraculos al acestor muguri, îi îngroapă sub brazdă.