Închisoarea secretă CIA din România aduce tăcere printre politicieni

Un singur răspuns evaziv, în rest tăcere. Unda de şoc provocată de publicarea raportului Senatului american privind închisorile secrete ale CIA şi torturarea barbară a suspecţilor de terorism pare să nu fi ajuns şi în ţara noastră

• Explicaţiile judecătorilor care au anulat pedeapsa fugarului Mario Iorgulescu

Un singur răspuns evaziv, în rest tăcere. Unda de şoc provocată de publicarea raportului Senatului american privind închisorile secrete ale CIA şi torturarea barbară a suspecţilor de terorism pare să nu fi ajuns şi în ţara noastră

"Nu pot să comentez ceva fără documente de faţă. Nu am avut cunoştinţă de aşa ceva". E singura reacţie a unui politician român de rang înalt după publicarea raportului despre închisorile CIA. Ion Iliescu era preşedinte când centrul de detenţie "Black" a funcţionat în România. Mai exact, din toamna anului 2003, timp de doi ani.

Raportul Senatului american dezvăluie că negocieri s-au purtat cu ţara-gazdă chiar cu un an înainte de a fi deschisă închisoarea cu nume de cod Black, adică Negru.

CIA a ajuns la un acord pentru a găzdui un centru de detenţie al CIA în 2002. În 2003, conducerea CIA a cerut şefului CIA din locaţie să identifice modalităţile de a mulţumi, pentru a le arăta celor mai înalte structuri guvernamentale ale ţării că apreciem foarte mult cooperarea şi sprijinul în programul închisorilor.

Observator a demonstrat în ancheta "ROantanamo" că au existat negocieri la cel mai înalt nivel pentru o închisoare secretă. A confirmat-o chiar consilierul şi omul de încredere al fostului preşedinte Ion Iliescu.

Celelalte două ţări europene implicate, Polonia şi Lituania, au recunoscut imediat participarea la programul secret. O confirmare a investigaţiei "ROantanamo", care a demonstrat cu documente legăturile dintre România şi celelalte două state.

În România, o anchetă parlamentară a negat existenţa închisorilor CIA. Reporterii noştri au arătat că ea a conţinut multe lacune. Mai mult a fost criticată de Parlamentul European şi mari ONG-uri internaţionale. Parchetul General a pornit şi el ancheta în 2012. Dar e lipsită de transparenţă şi trenează. Din când în când, câte un fost oficial e chemat la audieri şi cam atât.