Trei ani de durere, multe lacrimi şi o linişte de mormânt. Aşa au fost comemorate victimele tragediei din Colectiv

Mii de oameni s-au adunat în Piaţa Unirii, au aprins 65 de făclii şi au pornit în Marşul Chitarelor, spre clubul morţii. Au fost părinţii care şi-au pierdut copiii în foc, supravieţuitori care au rămas marcaţi pe viaţă, prieteni sau oameni simpli, care nu uită.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Mii de oameni s-au adunat în Piaţa Unirii, au aprins 65 de făclii şi au pornit în Marşul Chitarelor, spre clubul morţii. Au fost părinţii care şi-au pierdut copiii în foc, supravieţuitori care au rămas marcaţi pe viaţă, prieteni sau oameni simpli, care nu uită. Au aprins candele lângă fotografiile celor 65 de tineri, au depus flori şi au păstrat momente de reculegere.Victimele au fost comemorate pe acorduri de chitară, aşa cum s-au stins în nopatea pe care nu o vom uita niciodată. 

În memoria lor, mii de oameni, adulţi şi copii, au mers din Piaţa Unirii până în Piaţa Bucur, unde se află clubul. Au purtat pe braţe o cruce albă imensă, pe care au fost imprimate literele infernului.

În faţa fostului club Colectiv s-a aşternut liniştea. Lângă fotografiile cu chipurile celor dispăruţi au ars sute de lumânări. În ochii părinţilor care şi-au pierdut copiii se putea citi durerea imensă. De trei ani încoace, sunt nişte oameni chinuiţi.

Mama uneia dintre victime: Prefer sa il vad in pozele de acasa zambitor, incercand sa sterg acea imagine din memorie. Cand auzim sirene de Ambulanta, ni se zbarleste pielea si nu ne este deloc usor. Ne este teama sa nu se mai intample ceva cu ceilalti doi copii, cu nepotii.

În mulţime au fost şi rudele sau colegii celor care acum mai zâmbesc doar din fotografii. Cei care au supravieţuit se încurajează unii pe alţii. Au rămas cu răni care nu se vor mai vindeca vreodată.

Mihail, supravietuitor: Imi amintesc totul, absolut totul. Retraim clipele de atunci aproape in fiecare zi. Haos, macel, probabil am aflat cum este intr-un razboi adevarat