ORASUL DE SUB NOI / Ambiţia le-a schimbat viaţa

Ionel şi Mihai sunt doi tineri care ştiu ce înseamnă bătaia într-un orfelinat şi umilinţa de a fi trimis la cerşit. Pe ei strada nu i-a învins, însă. S-au ţinut de şcoală şi acum stau bine pe picioarele lor. Strada i-a chemat, totuşi, înapoi.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

Vor să schimbe ceva într-un sistem care merge din inerţie de mai bine de douăzeci de ani. Ei se încăpăţânează să nu renunţe şi să arate că pentru copiii străzii, mai există o speranţă.

Ionel Petrea se uită, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, la fotografiile sale de cînd era mic. Imagini în alb şi negru, aşa cum i-a fost şi viaţa. Din fotografiile copilăriei, nu-i zâmbeşte chipul mamei. Sunt singurele pe care le are. Un băieţel brunet, în faţa unui dulap. La casa de copii.

Pozele de tip buletin erau făcute pentru a trimite în Danemarca, acolo unde oamenii îşi alegeau un copil orfan. E trist, dar singurul motiv pentru care încă le mai are e că, pe el, nu l-a vrut nimeni. Ionel n-a luat drumul Danemarcei, aşa cum s-a întâmplat cu alţi copii orfani.

Dar asta nu l-a oprit. Dimpotrivă. L-a făcut să strângă mai tare din dinţi şi să înveţe. Să meargă la facultate. Şi să devină, din copilul străzii, domnul profesor. În fiecare dimineaţă, o maşină de ocazie îl poartă, peste 30 de kilometri, până la liceul din Făget.

Aici, elevii îl salută respectuos, chiar dacă abia dacă îl deosebeşti de ei. E tînăr, e profesor de contabilitate şi îşi face meseria cu multă plăcere. Vrea să ajute, să facă bine.

"Dragostea părintească, familia, mi-au lipsit", spune Ionel.

A avut însă parte de ceva ce mulţi copii orfani nu au. Câţiva oameni care l-au sfătuit. Profesori, prieteni. Aşa e Otilia. L-a primit de multe ori la ea în casă, atunci când Ionel n-avea unde să doarmă. Şi l-a susţinut. Nu l-a lăsat să se piardă.

În cancelarie, Ionel îşi numără diplomele acum. Sunt averea lui cea mai de preţ. De fapt, singura. Alături de un vis. "M-aş bucura să înfiinţez un centru de ocrotire a copiilor, să văd o altfel de casă de copii", spune el. 

Orfanul care ajută alţi orfani să devină oameni de succes

La o altfel de lume pentru orfani visează şi Mihai. Rănile din copilăria petrecută la casa de copii s-au cicatrizat demult. Dar amintirea lor e încă vie. 

Mihai, un alt orfan ce a devenit om de succes, merge pe lângă casa de copii şi, automat, i se derulează amintirile copilăriei. Amintiri sumbre, dar pe care le-a lăsat în urmă. 

Când păşeşte pe holurile întunecoase, Mihai se întoarce, parcă, în timp. Într-o vreme în care să supravieţuieşti era o luptă.

"Eram bătuţi rău pe stradă, eram trimişi la cerşit şi dacă nu scoteam suficienţi bani, era de rău", povesteşte Mihai. 

A ştiut, de mic, că vrea să schimbe ceva în lumea copiilor fără părinţi. Şi a început să lupte, cu armele pe care le avea: mintea şi ambiţia. Aşa se face că el, copilul de la centru, îi ajută, acum, pe alţii. A ajuns, cu proiectele sale, până la copiii din Afganistan. Dar, cel mai mult îşi doreşte să le facă viaţa mai uşoară copiilor din centrul unde a crescut.

Mihai ştie că un copil fără părinţi are tot atâtea nevoi ca oricare altul. Pentru că altfel, se pierde. Şi ia drumul străzii. Aşa că s-a zbătut să le ofere tot ce el n-a avut. A făcut zeci de proiecte, a strâns bani şi a dotat casa de copii cu calculatoare. A făcut un centru de fizio-terapie şi un cabinet stomatologic. Dar, poate cel mai important, a încercat să le ofere afecţiune. O strângere de mână, o încurajare.

"Ei au nevoie de un sprijin, de un ajutor, de un exemplu pentru că la centre puţini se implică emoţional. Mă mândresc când văd că foşti elevi au ajuns bine, lucrează în străinătate şi când vin îmi mulţumesc că le-am îndrumat paşii", explică Mihai.

Pentru sute de copii ai străzii, această şansă încă nu există. Ionel şi Mihai au trăit calvarul pe pielea lor şi au ales să nu uite. Şi să transforme durerea în putere. Puterea de a schimba ceva într-un sistem care merge din inerţie de mai bine de douăzeci de ani. Sunt încă doar o picătură într-un ocean. Dar, simplul fapt că se încăpăţânează să continue, arată că, pentru copiii străzii, mai există o speranţă.

Cine are grijă de copiii şi adulţii de sub oraş? Şi cum au ajuns voluntarii să fie cei mai buni prieteni ai oamenilor străzii? Cum arată salvatorii celor pe care nimeni altcineva nu-i ajută, vedeţi mâine, într-un nou episod din campania ORAŞUL DE SUB NOI.