Cancerul i-a schimbat cariera. Cum a ajuns o tânără antreprenoare să obţină succesul: "A schimbat totul"

Stephanie Essenfeld are 33 de ani, este psihoterapeut și deține o afacere în Miami. În ianuarie 2025, viața i s-a schimbat radical, după ce a fost diagnosticată cu cancer mamar. Șocul a venit la scurt timp după ce, împreună cu echipa ei, făcuse planuri ambițioase pentru noul an.

"La final de 2024, eram entuziasmați: vorbeam despre retragerile și conferințele pe care urma să le organizăm în 2025. Apoi, am simțit un nodul la sân. Câteva zile mai târziu, medicul mi-a spus că am un tip agresiv de cancer", povestește Stephanie, potrivit Business Insider.

Deși inițial a trăit momente de frică și incertitudine, a decis să privească boala prin prisma a ceea ce predase ani de zile pacienților săi: acceptarea radicală. "M-am întrebat de ce eu, dar imediat am schimbat întrebarea în «și acum ce fac?». Cancerul se întâmpla, iar eu trebuia să îl traversez cu pace și recunoștință, nu cu frică".

"M-am deschis către lucrurile bune pe care cancerul le-a adus"

În ciuda durerii, Stephanie spune că ultimele șase luni au venit și cu surprize pozitive. "Relația cu soțul meu s-a întărit, fiicele mele au fost extraordinare, iar prietenii și familia m-au susținut incredibil".

Un alt efect neașteptat a fost modul în care boala i-a schimbat stilul de leadership. "Cancerul m-a făcut un lider mai bun. Nu mai aveam energia să microgestionez, iar asta a schimbat complet dinamica în echipă".

"Am fost sinceră cu angajații mei"

Temerea cea mai mare a fost să nu își dezamăgească echipa. "La prima ședință de luni din ianuarie le-am spus adevărul: am cancer și simt o incertitudine care mă incomodează profund. Apoi, în fiecare săptămână, i-am ținut la curent cu tot ce simțeam".

Transparența a schimbat relația cu echipa. "Întâlnirile noastre au devenit sesiuni de brainstorming, nu doar anunțuri de decizii. Înainte eu hotăram și ei executau. Odată cu cancerul, am coborât de pe piedestal și am lăsat echipa să fie o echipă adevărată, unită de aceeași misiune".

La început, Stephanie se temea că a cere ajutor ar putea fi interpretat ca un semn de slăbiciune. Dar a descoperit exact contrariul: vulnerabilitatea i-a apropiat pe oameni. "Odată ce le-am dat voie să mă ajute, s-au simțit văzuți și au început să contribuie mai mult. Nu mai erau doar piese pe care eu le mutam pe tablă, ci își construiau singuri puzzle-ul".

Modelul acesta s-a extins în toată echipa. "Au fost zile în care nu aveam energie și le spuneam direct. Atunci, ceilalți se mobilizau. Și ei au început să facă la fel: când cineva era obosit sau copleșit, ceilalți îl sprijineau".

"Am renunțat la micromanagement"

Chiar și în timpul chimioterapiei, Stephanie a continuat să muncească, dar și-a schimbat radical modul de lucru. "Am renunțat la controlul fiecărui detaliu. În loc să supraveghez fiecare mișcare, am învățat să stabilesc o viziune clară și să am încredere că echipa o va duce la capăt."

Această schimbare a adus nu doar rezultate, ci și satisfacție. "Înainte, credeam că leadership înseamnă presiune constantă. Da, obiectivele erau atinse, dar nu erau împlinite cu bucurie. Acum, fără presiune, ci cu sprijin și încredere, am descoperit un mod de a conduce care prioritizează oamenii, nu doar performanța. Nu mai vreau să aud doar despre performanțele echipei mele, ci despre cum se simt oamenii. Și asta a schimbat totul. În loc să se destrame, echipa a crescut. Și eu am crescut odată cu ea."

Astăzi, chiar dacă tratamentul continuă, Stephanie simte că a câștigat ceva prețios. "Cancerul m-a forțat să fiu un altfel de lider. Am învățat să fiu prezentă, să fiu vulnerabilă și să am încredere. În loc să mă gândesc cum să supraviețuiesc, mă gândesc acum cum să creez împreună cu echipa mea. N-am fost niciodată mai împlinită de munca mea ca acum".

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰