Video Programul prea încărcat de la şcoală îi poate duce pe copii la burnout. Avertismentul psihologului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Pentru tot mai mulți copii, școala vine la pachet cu presiunea notelor, a temelor, a meditațiilor și a comparației cu ceilalți. Un program tot mai încărcat poate transforma mersul la școală într-o sursă de anxietate și îi poate face pe unii elevi să încerce să o evite.
De ce fug copiii de școală și cum ar trebui să le fim alături atunci când școala devine o sursă de anxietate ne explică, la Observator 16, psihologul Corina Gheorghe.
Teodora Tompea: Săptămâna asta cred că este destul de agitată și cu multă presiune pe copii și părinți. Cum o putem diminua? Mai întâi de toate, de ce apare această anxietate?
Corina Gheorghe, psiholog: Sunt multiple [motive], pentru că sunt emoțiile copilului, un nou început, și toți părinții încep cu întrebarea „ce ai făcut astăzi?”, un nou început, „ești cel mai bun”, „ce notă a luat colegul?”. Iar perioada asta de început în clasa întâi, a V-a, a IX-a, avem nevoie de adaptabilitate, de a ne conecta la noul mediu, la noile persoane din jurul nostru.
Teodora Tompea: Și poate chiar la orice vârstă trebuie să ne adaptăm... mă gândesc și la cei care trec în clasa a XI-a, a XII-a...
Corina Gheorghe, psiholog: Da, da.
Teodora Tompea: Un lucru mi-a atras atenția. Mai degrabă trebuie întrebat copilul „ce a simțit?”. De ce este important acest lucru? Pentru că părinții, în graba asta pe care o trăiesc, cu o viață încărcată, cum ar trebui să facă asta, așa, ca să creeze o legătură bună cu copilul, în așa fel încât să nu mintă, să nu chiulească...
Corina Gheorghe, psiholog: În primul rând, trebuie să avem o relație bună cu copilul, iar relația cu copilul nu trebuie să conțină aluzii la note, critică sau comparație cu ceilalți. Nu așa se construiește comunicarea cu copilul. Se stabilește prin validarea emoțiilor. Indiferent cât de banală ni se pare emoția, copilul trebuie să o luăm în considerare, să vedem ce se află în spatele acelei emoții, de ce nu vrea la școală, de ce îl doare subit burta doar în anumite zile, cu o anumită materie. Odată ce avem o conectare, o relație bazată pe emoție, pe înțelegere, pe încredere.
Teodora Tompea: Dar când copilul spune că nu vrea să meargă la școală pentru că are un copil care îl agresează, că are un profesor care nu îl place sau pe care nu îl place... nu îi poți schimba situația. Adică, ok, schimbi școala de câteva ori, dar nu o poți face la nesfârșit. Cum rezolvi situația ca el să iasă din anxietate sau teamă?
Corina Gheorghe, psiholog: În primul rând, să vină într-un mod activ către copil. Să îl asculte fără să aibă obiecții imediat. Să vorbească cu cadrele didactice. Una este să aibă parte de un conflict, care sunt normale în viața fiecăruia, și noi trebuie să îi învățăm să facă față, și alta este să fie victima bullyingului. Bullyingul nu trebuie să fie învățat ca el să gestioneze asta, trebuie să știe că poate apela la adulți. Să învețe emoțiile, să poată să numească ce emoție simte în legătură cu o materie anume: de ce îi este frică să meargă la ora de muzică, poate se pune multă presiune la notă, de multe ori asta este cea mai comună frică a copiilor, să nu ia notă mică...
Teodora Tompea: Deci frica de eșec...
Corina Gheorghe, psiholog: Da, da. Aici vin și părinții care se raportează la propria identitate prin notele pe care le are copilul sau prin notele pe care el le ia din anumite puncte de vedere... și toate astea duc la un cumul și la o anxietate foarte mare de susținut la un copil care nu știe să gestioneze emoțiile, să le gestioneze.
Teodora Tompea: Este bine să fie aglomerat programul unui copil? Mulți părinți spun că este hiperactiv și îi pun activități în program ca să îl obosească? Sau din contra... îl lăsăm doar cu școala și atât... să fie singura rutină...
Corina Gheorghe, psiholog: Sunt două lucruri pe care le-aș bifa aici: una este să fie un copil hiperactiv, una este să facă foarte multă mișcare, să își consume din acea energie, și, revenind la întrebarea pe baza cu timpul prea mult... trebuie să fie un echilibru între școală, teme, timpul de stat pe gadgeturi, timpul de jucat afară și somnul. Dacă noi o să îi umplem programul cu tot felul de activități, nu o să îl ajute pe termen lung, că va ajunge în burnout, va ajunge într-o epuizare, în burnout, în anxietate de performanță și nu va mai avea timp să fie copil.
