139 de ani de la naştere! Regina Maria, o viaţă dedicată românilor

Aleasă ca viitoare regina a României la doar 17 ani, Maria Alexandra Victoria era o englezoaică aparte şi provenea dintr-un mediu anglo-saxon foarte diferit şi de atmosfera publică balcanică. Asta nu a împiedicat-o să facă totul pentru români

Maria de Edinburgh – Saxa – Coburg – Gotha, s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwel Park, din comitatul Kent – Marea Britanie, ca fiică a ducelui Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii și a Marii Ducese Maria, unica fiică a țarului Alexandru II al Rusiei și a Prințesei Maria de Hessen.

SENSIBILITATEA, SUFLETUL MARE şi EDUCAŢIA REGALĂ o ajută să devină MARIA A ROMÂNIEI!

Educația primită de Prințesa Maria este una cu adevărat regală. Iată cum o caracteriza un martor al adolescenței sale, citat de Nicolae Iorga: "credea în regi și în misiunile lor, dar și în drepturile lor. Nu era trufașă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetiță plină de bucuria vieții și de credința în rasa ei".

Fire romantică și sensibilă, Maria vibra în fața frumosului și a fost profund marcată de anii petrecuți în insula Malta, unde se afla reședința tatălui ei, amiral al flotei Marii Britanii, când "toate par o revelație și toate visurile, un adevăr". Adora Malta, căci era plină de toată căldura strălucitoare a Sudului și totodată de tainele Răsăritului. Mereu deschisă tuturor impresiilor artistice, această lume pietroasă va rămâne în amintirea Reginei că o "minunată viziune păstrată cu evlavie în suflet" până la sfârşitul zilelor sale.

S-a căsătorit pe 29 decembrie 1891 cu prinţul moştenitor Ferdinand, Maria fiind nevoită să lupte pentru libertatea ei.

"În tot timpul tinereţii mele, cuvântul de ministru era sinonim cu capul răutăţilor", avea să scrie mai târziu regina, conform Historia. În numai câţiva ani de zile însa, după ce i-a născut pe Carol (1893), Elisabeta (1894) şi Marioara (1899), principesa Maria se va înfăţişa lumii ca una dintre cele mai frumoase femei din Europa.

În anii de izolare a suferit cumplit din cauza convingerii că a fost atrasă într-o "capcană", că i s-a atribuit doar "misiunea" de a naşte un moştenitor pentru Tronul lui Carol I, că îşi va distruge tinereţea şi frumuseţea într-un castel rece, spionata de servitoare şi guvernante.

O regină care şi-a riscat viaţa pentru a avea grijă de bolnavii de HOLERĂ!

Legătură puternică dintre Maria a României şi armata s-a sprijinit şi pe fapte, nu numai pe relaţii oficiale dintre suveran şi militari.

Astfel, în timpul Războiului balcanic, principesa Maria a lucrat în serviciul sanitar, îngrijind bolnavii din lagărele de holeră, riscându-şi viaţa fără nici o rezervă, pentru ca apoi, deşi acum era regina, să îngrijească la fel de riscant bolnavii de tifos din Moldova, în timpul Primului Război Mondial.

Arthur Gould Lee a descris plastic aceste gesturi ale reginei Maria: "Oamenii erau entuziasmaţi de exuberanţa ei şi îi admirau spiritul, în special curajul incredibil dovedit în timpul războaielor balcanice din 1913, când nu numai că a trecut nepăsătoare prin tranşeele din prima linie, sub bătaia focului, dar a manifestat un dispreţ neînfricat, ieşit din comun, fata de bolile contagioase din spitale. Fără să-i pese de riscuri, ea stătea la capătul soldaţilor tineri care mureau de holeră, vărsând lacrimi pentru fiecare din ei, ţinându-l de mâna ore întregi pe tânărul muribund, spunându-i cu toată sinceritatea ca ea îi înlocuia mama, şi apoi, când vedea că i se apropie sfârşitul, luându-l în braţe şi sprijinindu-i capul pe umărul ei până când îşi dădea sufletul".

În octombrie 1917, pe frontul din Moldova, regina s-a încadrat, purtând uniforma de ofiţer, în sectorul de front Cireşoaia în fata cotei 443, pe linia întâi, în prima tranşee, la 200 metri de inamic. A fost vocea cea mai hotărâtă pentru rezistenţa şi ofensiva pe frontul din Moldova şi, dacă studiem cu atenţie memoriile ei, personalitatea care a decis în cele din urmă intrarea României în război de partea Antantei.

Pe ultimul drum, militarii au onorat-o

Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum (iulie 1938), regina a fost salutata de militari cu baionetele înfipte în pământ şi patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată nici unui alt om.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰