30 de ani de la tragedia de pe stadionul Heysel

Seara zilei de 29 mai 1985 va rămâne una de doliu pentru fotbalul mondial. Pe stadionul Heysel din capitala Belgiei, Bruxelles, s-a consemnat una dintre cele mai mari tragedii, un număr de 39 de microbiști pierzându-și viața și alte șase sute fiind răniți

În acea zi, a fost programată pe stadionul național al Belgiei, Heysel, finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal, disputată de englezii de la Liverpool și italienii de la Juventus Torino. Cu un an în urmă, Liverpool, poate cea mai în vogă echipă europeană de la începutul anilor '80, învinsese în finala pentru același titlu tot o echipă italiană, A.S. Roma. Totuși, meciul se anunța unul echilibrat, Juventus având în lot mulți dintre campionii mondiali ai Italiei din 1982, precum Gaetano Scirea sau Antonio Cabrini, dar și pe francezul Michel Platini, câștigătorul Ballon d'Or (acordat fotbalistului european al anului) în anii 1983, 1984 și 1985.

Deși era stadion național al Belgiei, stadionul Heysel, cu o vechime de peste jumătate de secol la acea vreme, era într-o stare tehnică precară. De altfel, atât directorul general al FC Liverpool, Peter Robinson, cât și președintele clubului italian, Giampiero Boniperti ceruseră UEFA să aleagă un stadion mai potrivit pentru un astfel de prilej, printre alternativele sugerate aflându-se Camp Nou și Santiago Bernabeu. Însă oficialii UEFA au refuzat să mute meciul.

În seara finalei, stadionul din capitala Belgiei a fost ticsit cu 58.000-60.000 de suporteri, cu peste 25.000 din fiecare tabără. Cele două peluze din spatele porților erau, în realitate, niște terase de stat în picioare, fără scaune, fiecare divizată în trei sectoare. Fanilor lui Juventus le-au revenit sectoarele O, N și M. De partea cealaltă, suporterii cormoranilor au fost situați în sectoarele de tribună X și Y. Marea problemă avea să fie sectorul Z, aflat în imediata apropiere a sectorului X. Teoretic, aici ar fi trebuit să se afle spectatorii neutri, belgieni. Totuși, și sectorul Z avea să fie ocupat, în majoritate, de suporteri italieni, lucru deloc surprinzător având în vedere masiva comunitate italiană din Bruxelles.

În jurul orei locale 19, cu o oră înainte de începutul meciului, suporterii celor două echipe aflați în sectoarele apropiate, X, respectiv Z, au început să se atace cu petarde. Conflictul s-a intensificat odată cu fluierul de început al partidei, când din ambele părți au început să zboare pietre și alte obiecte contondente.

La scurt timp, un grup de suporteri englezi a năvălit în sectorul Z, ceea ce a creat panică în rândul fanilor Juventus, care au început să se retragă, cu toții, spre capătul opus al sectorului Z. Cei mai mulți au reușit să sară peste peretele de protecție, însă mulți au fost prinși și striviți între perete și mulțimea care fugea din calea englezilor. Aflat într-o stare precară, peretele s-a prăbușit. Acela a fost momentul când s-au produs cele mai multe victime. În total, dezastrul de pe stadionul Heysel s-a soldat cu moartea a 39 de oameni, dintre care 32 de italieni (dintre aceștia, doi fiind minori), patru belgieni, doi francezi și un nord-irlandez. Numărul oficial al răniților s-a ridicat la 600.

O nouă tragedie de proporții se putea întâmpla atunci când, în semn de răzbunare, fanii lui Juventus din sectoarele O, N și M au pătruns pe gazon pentru a se răfui cu englezii din partea opusă a stadionului. Intervenția forțelor de ordine belgiene a fost, însă, promptă. Intensele confruntări dintre fanii Juventus și forțele belgiene au ținut peste două ore.

În ciuda dezastrului din tribune, premierul belgian Wilfried Martens, primarul orașului Bruxelles Herve Brouhon și șefii poliției au decis să permită desfășurarea meciului, pentru a preveni alte eventuale nemulțumiri și violențe.

Finala s-a terminat cu victoria la limită a lui Juventus, pentru care a înscris Platini din penalti, în minutul 56. Lovitura de pedeapsă fusese acordată de arbitrul elvețian Andre Daina, în urma unui fault în careu asupra polonezului Zbigniew Boniek.

După 18 luni de investigații, judecătorul Marina Coppieters i-a găsit vinovați de catastrofă atât pe fanii englezi, cât și pe oficialii belgieni. Printre aceștia din urmă, s-a numărat Johan Mahieu, șef al poliției responsabil cu organizarea meciului, care a primit verdictul de ucidere din culpă. Aceeași sentință au primit 14 suporteri englezi, în urma unui proces ce a durat cinci luni.

La 31 mai, premierul Marii Britanii, Margaret Thatcher, a insistat pe lângă Asociația de Fotbal din Regatul Unit să retragă echipele englezești din competițiile europene. Două zile mai târziu, UEFA le-a interzis cluburilor de fotbal din Albion prezența în competițiile europene, pe termen nelimitat.

Interdicția a fost ridicată după cinci ani, în aprilie 1990, cu excepția clubului Liverpool. Cormoranii au putut participa în întreceri în afara granițelor un an mai târziu.

La numai 4 ani de la evenimentele din Bruxelles, suporterii lui Liverpool au fost implicați într-o altă catastrofă, de data aceasta pe stadionul Hillsborough din Sheffield, Anglia, când 96 de oameni au murit și alți 766 au fost răniți.

În 1994, stadionul Heysel a fost complet refăcut și inaugurat sub numele de Stadionul Regele Baudouin. La 28 august 1994, s-a desfășurat aici primul meci de fotbal de după tragedie, pentru ca, la 8 mai 1996, stadionul să găzduiască finala Cupei Cupelor dintre Paris Saint-Germain și Rapid Viena, terminată cu victoria francezilor, scor 1-0.

De-a lungul timpului, au fost organizate numeroase acțiuni comemorative ale tragediei din 29 mai. Astfel, în 1985, a fost dezvăluit un monument în Torino, cu un epitaf semnat de jurnalistul local Giovanni Arpino. La 29 mai 2005, o sculptură în valoare de 140.000 de euro a fost așezată în incinta noului stadion Heysel. La 26 mai 2010, o placă memorială a fost dezvelită la stadionul Anfield, al celor de la Liverpool. În februarie 2014, o expoziție inclusă în muzeul echipei Juventus a fost dedicată tragicelor evenimente din Bruxelles.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰