Video 49 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Mărturii sfâşietoare: "Bunica m-a ţinut în braţe sub dărâmături"
Au trecut aproape 50 de ani de la cutremurul din 4 martie. Amintirea acelui minut care a schimbat faţa României şi a luat peste 1.500 de vieţi e încă dureroasă. Iar frica de un posibil nou cutremur e foarte mare, având în vedere că zeci de clădiri riscă să se prăbuşească. Am auzit atât de multe poveşti încât pot să îmi imaginez dimensiunea acelei tragedii - au fost familii întregi care au pierit sub dărâmături. Am vorbit azi cu 2 dintre supravieţuitori. A fost extrem de emoţionant pentru mine. Iar pentru ei, la fel de greu să rememoreze. Ca şi cum cutremurul a fost ieri. Astăzi întrebarea e: ce ne facem dacă s-ar întâmpla mâine? Un material marca Observator 16
4 martie 1977. Ora 21.22. Un magnetofon lăsat deschis în Radiodifuziunea Română înregistrază un zgomot înfiorător. Mai întâi un huruit, apoi un vacarm general. Aşa a început cutremurul din 4 martie.
"Acesta este blocul Scala aşa cum il stim aproape toti in momentul de fata, este una din cladirile emblematice din centrul capitalei. dar hai sa ne oprim un pic. cum arata acest bloc in dimineata zilei de 4 martie 1944, era intr-o zi obişnuită de vineri, început de primăvară. La ora 21,22 de minute, un cutremur de 7,4 zguduie România mai bine de un minut şi în câteva zeci de secunde clădirea cedează. sub dărămături rămân din păcate oameni . Prăbuşirea blocului Scala reprezintă unul din simbolurile tragediei dar şi un avertisment despre vulnerabilitatea construcţiilor", ne aminteşte Teodora Tompea, jurnalist Observator.
Cele 56 de secunde care au schimbat România
Tot ce s-a întâmplat în ultima jumătate de secol ne arată că n-am învăţat nimic din tragedia acelui 4 martie când, în 56 de secunde, peste 1.500 de oameni din toată ţara au pierit sub dărâmături, iar aproape 33.000 de locuinţe au fost avariate sau distruse complet.
Reporter: La ce bloc aţi fost dumneavoastră?
Persoană: În bloc cu Toma Caragiu şi Doina Badea. Eu am fost la Casata, în partea cealaltă.
Două dintre blocurile din Capitală care s-au prăbuşit şi din care foarte puţini oameni au scăpat cu viaţă.
"După câte știu eu am fost singurii supraviețuitori, eu cu tatăl meu. Pe mama mea au gasit-o pe 3 zile", a povestit Xavier Drăgoescu pentru Observator 16, supravieţuitor al cutremurului din ‘77.
"Eu aveam 6 săptămâni, eu am fost cel mai mic supraviețuitor", a declarat Nae Alexandru, supravieţuitor cutremur.
Copil de 5 ani, salvat de sub două etaje de moloz
Două destine trase parcă la indigo. Xavier avea 5 ani şi îşi aduce aminte aproape tot, în detaliu.
"M-a luat tatăl meu în brațe și am fugit către uşa de la intrare. După care a fost o cădere în gol de 2 secunde pe care mi-o amintesc cu groază, nu știam ce s-a întâmplat, era o beznă totală. Am căzut pe ceva moale. Era tatăl meu. M-a ținut în brate și am fost acoperit de încă două etaje. Noi stăteam la etajul 8, o grindă s-a oprit la 20 de cm de capul meu", îşi aminteşte Xavier.
6 ore au stat sub pământ. Pe mama a strigat-o mereu, dar nu i-a mai răspuns.
"Mie mi-a ascuns faptul că mama mea a murit, tatăl meu a fost foarte afectat. A stat în spital vreo 6 luni dacă nu mă înşel", a adăugat acesta.
Bebelușul găsit viu după 12 ore sub dărâmături
Nae Alexandru a aflat târziu că mama care l-a crescut era de fapt o mătuşă, iar el trăieşte datorită bunicii.
"Am avut noroc că fusesem alaptat cu câteva minute înainte de declanșarea cutremurului și se pare că bunica mea m-a luat în brațe pentru că am fost găsit în brațele bunicii și se pare că timp de 12 ore cât am stat eu acolo, că m-au găsit a doua zi dimineața, m-a ţinut în braţe și cred că cu trupul ei m-a încălzit", a precizat Nae Alexandru, cel mai tânăr supravieţuitor al prăbuşirii blocului Scala.
Salvarea lui a fost considerată şi în presa acelei vremi, un miracol.
"Excavatoristul atunci a refuzat să bage cupa, a zis, e un bebeluș acolo, se pare că e în viaţă, așteptați, și m-ar fi scos", a mai spus el în exclusivitate pentru Observator 16.
Aproape 50 de ani mai târziu, România rămâne vulnerabilă
Ceauşescu a dat ordin ca toţi cei care au rămas sub cerul liber să primească locuinţe noi, iar normele de construcție s-au schimbat radical. Cu toate astea, la aproape 50 de ani de la seismul din 4 martie, realitatea din România e cutremurătoare, chiar dacă cifrele nu sunt oficiale: 400 de clădiri din ţară sunt în pericol de prăbuşire în caz de seism. Dintre acestea, 154 sunt şcoli şi 20, spitale. Bucureştiul stă cel mai prost. Sunt peste 400 de clădiri cu risc seismic 1. Asta înseamnă că nu vor mai rămâne în picioare dacă are loc un cutremur ca cel din ‘77.
"Problema este efectiv masivă. Dacă vorbim de 400 de clădiri cu risc seismic, păi nu îţi ajunge tot bugetul Capitalei pe investiţii pe 50 de ani. Plus ce mai are şi ministerul mai punem şi acolo 50 de ani şi tot nu îţi ajunge ca să rezolvi problema riscului seismic", a explicat Ciprian Ciucu, primarul Capitalei.
Ce spune primarul Capitalei
În ultimii 30 de ani în Bucureşti s-a reabilitat puţin spre deloc: doar 1% dintre toate clădirile care au fost identificate cu risc seismic.
"Din păcate vorbim despre acest subiect doar în campanii electorale sau în preajma zilei de 4 martie", a mai transmis Ciucu.
"Noi trebuie să ne pregătim în fiecare zi prin aceste mecanisme de finanţare care sunt la Ministerul Dezvoltării, pe care Guvernul le finanţează. Ele pot fi accesate de autorităţile locale şi Bucureştiul, în primul rând, trebuie să acceseze mai mult. Sigur că o investiție nu poate face minuni, nu despre asta vorbim", a subliniat Cseke Attila, ministrul Dezvoltării şi Lucrărilor Publice.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
