Video "Nu există clădire fără risc seismic". Matei Sumbasacu, avertisment despre pericolul unui mare cutremur
Cât de pregătită este România pentru un nou mare cutremur și ce s-a schimbat, de fapt, după 1977? Inginerul specializat în structura clădirilor cu risc seismic, Matei Sumbasacu, a vorbit la Observator, într-o ediție prezentată de Teodora Tompea, despre vulnerabilitatea clădirilor și riscurile la care sunt expuși locuitorii Capitalei.
Teodora Tompea: Referitor la ce spunea ministrul Dezvoltării, suntem mai pregătiți acum decât în 1977? Realitatea pe care am văzut-o și pe care au remarcat-o și autoritățile este că nu suntem optimiști sau nu putem să fim optimiști la acest capitol.
Matei Sumbasacu: Nu avem, din păcate, niciun motiv să fim optimiști, cel puțin din punct de vedere al clădirilor, al infrastructurii. Pentru că dacă în 1977 am avut 33 de colapsuri de mari clădiri în București, dintre care 30 fuseseră afectate la cutremurul din 1940, lăsate neconsolidate, nereparate timp de 37 de ani, acum avem vreo 2-3.000 de clădiri care au fost foarte afectate la cutremurul din '77 și care, mare parte dintre ele, nu li s-a întâmplat niciun fel de reparație sau consolidare. Ele își așteaptă următorul cutremur și, probabil, un procentaj mare din ele, când zic mare zic 10%, dar 10% din 3.000 de clădiri ar însemna vreo 300 de clădiri care ar putea colapsa într-un scenariu negru, să spunem.
Teodora Tompea: Ajutați-ne să înțelegem dacă ritmul de consolidare este unul suficient, pentru că spunea primarul Capitalei faptul că bugetul pentru această consolidare, ca să se facă rapid, ar fi bugetul primăriei pentru următorii 50 de ani.
Matei Sumbasacu: Nu știu exact cât e bugetul primăriei. Problema este că și dacă am avea toți acești bani, vorbim de niște miliarde bune de euro, dar și dacă ar exista acești bani, nu am avea capacitatea tehnică să reparăm sau să consolidăm aceste clădiri. Nu avem suficienți experți tehnici care să facă expertize. Nu avem firme de construcții suficient de capabile pentru a duce asemenea șantiere. Așa că problema, din păcate, nu e doar de bani. Resursă umană, resursă tehnică, realitățile pieței până la urmă. Dar este important, apropo de ritmul consolidărilor, obiectivul nu trebuie să fie să terminăm toate consolidările din București, pentru că e un obiectiv prea optimist. Eu nu cred că o să apuc eu în viața mea să văd tot Bucureștiul consolidat. Dar dacă consolidăm 10 clădiri în plus, 20 de clădiri în plus, ăia sunt oameni care nu vor muri la următorul cutremur. Poate la nivel de oraș nu pare mult, dar pentru acei oameni este diferența dintre viață și moarte. Așa că nu ar trebui să ne cramponăm de ritm, ci ar trebui pur și simplu să ne punem pe treabă.
Teodora Tompea: Să începem. Haideți să explicăm, poate din nou, ca să știm ce înseamnă o clădire cu risc seismic, și mă refer aici și pentru cei care ne urmăresc, să identifice, fie dacă locuiesc, deși e foarte complicat dacă oamenii deja locuiesc în aceste clădiri, pentru că nu există posibilitatea neapărat să se mute, vorbim și de bani în această situație, și pentru cei care, dacă vor să-și cumpere o locuință într-o clădire, care sunt lucrurile pe care trebuie să le observe?
Matei Sumbasacu: În primul rând aș începe cu un disclaimer. Nu există clădire fără risc seismic. Orice clădire are risc seismic, mai mult sau mai puțin. De ce nu există? Și cele nou construite? Și cele nou construite, și Casa Poporului, și centrala de la Cernavodă au un anumit nivel de risc seismic. De ce? Pentru că pur și simplu știința nu a ajuns din urmă realitatea. Cel mai bun inginer proiectant din lumea asta acum nu poate proiecta o clădire invulnerabilă la orice cutremur. Pentru că încă nu am înțeles foarte multe lucruri despre cutremure. Dar evident, problema este reprezentată de acele clădiri cu risc seismic ridicat. Și oamenii se pot uita, evident, în primul rând după anul construirii. Dacă avem o clădire care a fost construită înainte de anul 1977, aș zice eu chiar 1978, când s-au actualizat codurile, acea clădire, din concepție, ori n-a fost calibrată pentru cutremure deloc, ori a fost calibrată pentru niște cutremure care nu vor veni niciodată în România. Atunci, ea din concepție este o clădire vulnerabilă. De la concepție până la realitatea din teren se mai întâmplă niște greșeli. Cum transpui un proiect în realitate? Acolo este asigurarea calității în execuție și se mai întâmplă niște greșeli și acolo. Deci acele clădiri, în primul rând, în principiu trebuie evitate, dacă nu trebuie mers cu un inginer structurist care să știe clădiri vechi atunci când ne orientăm către o asemenea clădire. Apoi mai sunt sfaturi, reguli simple. Să ne concentrăm către clădiri cu un regim de înălțime jos. Din multe puncte de vedere sunt mai avantajoase decât cele cu regim de înălțime mare.
Teodora Tompea: Adică să aibă mai puține etaje, să nu fie blocuri foarte înalte.
Matei Sumbasacu: Da, din două motive importante. În primul rând, cutremurele noastre sunt niște cutremure speciale. Ele cumva intră în rezonanță, deci tind să afecteze mai mult clădirile mai înalte. Și atunci o clădire mai joasă este cumva mai ferită. Și evident, realitatea cinică, dar realitatea în cazul în care se întâmplă colapsul și trebuie să ne gândim că orice clădire poate pica în anumite circumstanțe, evident, la o clădire joasă victimele ar fi mai puține.
Teodora Tompea: Foarte scurt, vă rog, dați-ne trei sfaturi. Ce ar trebui să facă o familie în cazul în care s-ar întâmpla o astfel de nenorocire? Ce înseamnă acest plan de familie?
Matei Sumbasacu: Planul de familie este o procedură unde ne întâlnim cu cei cu care vrem să ne întâlnim după cutremur, cât ne așteptăm acolo și ce semn lăsăm acolo în cazul în care nu ajungem la timp. De ce? Pentru că după cutremur nu vor funcționa telefoanele și atunci este absolut recomandabil să avem această discuție cu cei dragi, pentru că din această discuție ies și alte discuții de pregătire și atunci putem să devenim o familie sau un grup pregătit.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
