Video 50% dintre români spun că se trăia mai bine în comunism. Fotograful Emanuel Tânjală desfiinţează mitul
La 36 de ani de la căderea comunismului jumătate dintre români spun că înainte de 89 se trăia mai bine. Iar peste un sfert sunt de părere că Ceauşescu a fost cel mai bun lider pe care l-a avut România, aşa cum reiese din studiul Ipsos Antena. În faţa acestor cifre, oameni care au trăit din plin comunismul ridică din umeri. Şi ne avertizează - singurul lucru bun în comunism era, poate, că eram mai tineri. Asta spune şi Emanuel Tânjală, fotoreporter în România anilor ‘70. A văzut ororile comunismului prin obiectivul aparatului, dar fotografiile lui nu au fost publicate niciodată. Erau interzise. Ni le poate arăta azi ca să vedem cu ochii noştri ce nu era bine în comunism.
"Eu dacă fotografiam undeva o mizerie cât de mică, nu se publica. Sloganul, şi al lui Păunescu, de aia am zis că a fost şi el un gropar al României, un gropar. El zicea să-mi aduceţi numai lucruri care să arate cât de bine este aici", a povestit Emanuel Tânjală, fotograf.
Numai bine nu era în România anilor ‘70. O spune omul care a trăit acei ani cu aparatul de fotografiat în mână. Emanuel Tânjală e unul dintre primii fotoreporteri ai României comuniste. A lucrat la publicații de top ale vremii - Lumea Satului, Flacăra şi Cinema. Iar fotografiile lui, cele care au trecut de cenzură, au ilustrat o Românie ideală, cu oameni frumoşi şi fericiţi.
"Nu mințeam, dar ne prefăceam, cel puțin eu, că vai, ce bine e. Nu era rău, că aveam 20 și ceva de ani. Ăsta era singurul lucru bun. Cel mai bun", mărturiseşte fotograful.
România reală, surprinsă pe ascuns
Realitatea era însă cruntă. Emanuel vedea totul cu ochiul liber şi reuşea, uneori, să surprindă asta şi în fotografii, atunci când securistul care îl însoţea permanent, din umbră, nu era atent. Rafturi goale, sărăcie, mizerie, şi oameni trişti.
Fotografii ca acestea nu erau niciodată publicate. El le-a păstrat însă pe toate în speranţa că, vreodată, va reuşi să le arate cuiva şi să spună - aşa se trăia, de fapt, în comunism.
Prieteni de-ai lui, rebeli cu părul lung ori cu barbă, erau arestați pe stradă și tunşi în arestul Securităţii. Părinţii lui şi cei 10 fraţi au fost scoşi cu forţa din propria casă care a fost demolată. Ca să facă loc Casei Poporului. E momentul în care familia lui reuşeşte să obţină viză de America.
Pașaportul, obținut cu "două plase de mere"
"Carter a făcut ceva un legământ cu Ceaușescu să le dea drumul la protestanţi. Şi eu nu am vrut să plec, la Cinema am avut o iubită pe care am iubit-o așa de mult că nu am putut să o las și, în afară de asta, mă consideram patriot", a adăugat bărbatul.
Până în 1981 l-a ţinut patriotismul. După o expoziţie de fotografie la Institutul Cultural Italian primeşte o bursă de studii la Roma. Răspunsul autorităţilor comuniste a fost însă ferm. Nu pleci nicăieri din România. Nouă luni a bătut pe la uși încercând să obţină paşaportul.
"Şi, într-o zi, m-am dus la el, colonel, nu știu ce era, dom’le, am o bursă, e păcat de Dumnezeu, nu vreau să o pierd. Plec sâmbătă acum la Vrancea, vă aduc două plase cu mere de la noi de la livadă. Du-te dom'le cu merele tale putea să spună. Vrei să mă cumperi? Putea să zică orice, i-am dat două pungi de mere, parcă îl văd plecând cu ele din spate şi o invitaţie pe meciul de fotbal România Anglia. M-a chemat luni la el, copii, ca să vedeţi şi voi, a deschis sertarul şi mi l-a aruncat ca pe un gunoi în faţa mea. Ăsta e al tău! Îţi dai seama de când avea el paşaportul ăla acolo?"
Aşa a plecat în Italia iar de acolo, mai departe, în America. În bagaj, bine ascunse printre haine, a luat cu el toate fotografiile despre România reală, pe care nu le-a putut publica în ţara lui.
România, între amintire și exil
Iar asta, s-a dovedit, a fost salvarea lui. Nu ştia un cuvânt în engleză dar avea nişte imagini care vorbeau mai bine despre el şi despre ce ştie el să facă. Emanuel Tânjală a devenit un fotograf cunoscut şi în America. Dar cum a aflat că a picat regimul comunist s-a urcat în avion şi a venit acasă.
"Să vin aici și să nu-l mai vad pe Lenin, ce vrei, mai mare bucurie pentru un om care a apucat puţin din comunism. Aveam prieteni care veneau, Cezar Ivănescu, prieten bun de-al meu, totdeauna era beat, bea tot timpul. Băi, ce e cu tine? Băi, când îl văd pe Lenin, era o cârciumă aici. Mă îmbăt şi nu-l mai văd", a mai precizat fotograful.
România s-a schimbat. A dat jos şi statui, şi oameni. Dar Emanuel Tânjală n-a mai putut trăi aici. S-a întors în America şi început să adune fotografiile lui de colecţie în albume. Ca să le arate lumii. Prima carte a fost publicată în 2013. Au urmat încă patru.
O nouă carte despre "România care nu era bine"
În câteva minute se lansează o nouă carte. "Ce bine era în România" adună poveşti şi imagini care arată exact contrariul din titlu. La stand se adună oameni care îl ştiu de-o viaţă. Ei au fost unica lui legătură cu ţara din care simte că parcă nu a plecat niciodată.
Ana Blandiana a venit special să îi prezinte cartea. Dan C. Mihăilescu a insistat şi el să fie prezent. În public sunt şi rude venite special din Vrancea, dar şi fiica lui Emanuel care nu ştie România decât din fotografiile tatălui.
"Eu consider România părinții mei, m-am căsătorit cu America și România va fi mereu ca părinții mei. Ce sunt părinții pentru un copil cu bun simţ? Tot", a subliniat el.
Cu fiecare carte pe care o lansează Emanuel Tânjală face portretul României comuniste aşa cum n-am văzut-o niciodată. Măcar acum să deschidem bine ochii, spune el, şi să înţelegem că nimic n-a fost bine în comunism. Decât că unii, ca şi el, erau mai tineri.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
