Video Cine deţine cel mai scump mormânt din Cimitirul Bellu. Este estimat la peste un milion de dolari

• A construit un cimitir și a ajuns să-și îngroape acolo propria fiică
• Cine deţine cel mai scump mormânt din Cimitirul Bellu

„Cât privește ceea ce ar trebui să știe un vizitator, este că Bellu reprezintă cimitirul cu cea mai mare concentrație de personalități și de monumente de sculptură și de arhitectură din România", a declarat Damian Anfile.

Acum mai bine de 200 de ani, aici se țineau petreceri populare, iar locul era cunoscut în tot Bucureștiul drept Grădina Bellu. Un loc al veseliei care, în 1859, a fost transformat în cimitir, după modelul celebrului Père-Lachaise din Paris. Acolo unde găsim nume uriașe, de la Oscar Wilde, Proust sau Balzac la Jim Morrison, Édith Piaf sau... George Enescu.

A construit un cimitir și a ajuns să-și îngroape acolo propria fiică

Cimitirul-muzeu a fost deschis cu o poveste sfâșietoare.

„Cumva așa s-a potrivit ca omul prin care s-a realizat Cimitirul Bellu să ajungă și cel care a făcut prima înmormântare, cea a fiicei sale, la 25 octombrie 1859, care este data de înființare a Cimitirului Bellu. El a pregătit cimitirul. Doar o ironie crudă a făcut ca tot el să fie cel care l-a inaugurat prin înmormântarea fiicei sale.”, mai povesteşte istoricul.

Istoria ne iese în cale la fiecare pas. Un monument care atrage privirile tuturor ascunde o poveste pe care puțini o știu.

„Este o fată de 20 de ani, moartă de tuberculoză, și durerea părinților s-a manifestat în piatră. Este vorba de Sissi Stefanidi. Sculptorul este Ion Dimitriu-Bârlad. Bunicul Margaretei Pâslaru. Și îi vedem pe cei doi arhangheli, care dorm alături de fată, ca fata să nu fie singură în somnul de veci. Dar ne-au lăsat și o mărturie a ei. Este vorba de Izvorul Sissi Stefanidi, care se află în Cișmigiu, iar izvorul amintește de o veche formă de a împărți pentru sufletul celor adormiți: se împărțea apă, se făceau fântâni.” 

Pe aleile din Cimitirul Bellu e... ca în viață. Lacrimi, dar și zâmbete.

Aici, ascuns sub buruieni și sub trecerea anilor, se odihnește Alexandru Osvald Teodoreanu – Păstorel, cum îl cunoaște istoria. Cel mai mare epigramist român, dar și un mare critic gastronomic. Și, să nu uităm, un mare cunoscător al vinurilor. Atât în teorie, cât și în... practică.

„Aici sunt practic niște ruine, cripta este lăsată în părăsire. Teodoreanu e fratele lui Ionel Teodoreanu, care a scris La Medeleni. E un om al veseliei, e un Caragiale în versuri, dacă vreți, și este un tip bonom. El n-a făcut niciodată ironii din astea dure la adresa cuiva și a practicat mai degrabă autoironia. Așadar, e o formă de veselie foarte tonică. Îi spunea unui laringolog: Când îmi spui deschide gura și te uiți în ea cu farul, vrei să dregi cu picătura ce n-am dres eu cu paharul? El dorind să aibă inscripționat: Aici zace Păstorel, băiat bun și spirit fin. Dacă treceți pe la el, nu-l treziți, că cere vin", mai spune istoricul.

Cine deţine cel mai scump mormânt din Cimitirul Bellu

Cel mai scump loc care se află în Bellu? „Din punctul ăsta de vedere, nu cred că a reușit cineva până acum să-l depășească pe Gheorghe Grigore Cantacuzino Nababul, al cărui mausoleu deține și recordul volumetric din Bellu. Dar trebuie să ne uităm atent cum este construit. Este un mausoleu construit exclusiv din piatră. Piatra nu are mortar la îmbinări, este scobită pe interior și este prinsă cu clame metalice și bronz. Este folosit bronz pentru brâurile decorative și pentru cupolă, iar în interior avem mozaic de Murano cu foiță de aur. E o bijuterie mausoleul ăsta. Chiar există cuprinsă lista de cheltuieli, dar vorbim de leii de acum 130 de ani, deci eu nu sunt în măsură să-i estimez, însă cred că nu greșesc dacă aș spune că depășește un milion de dolari.” 

„Să ghicesc, vrei să o vezi și pe cea mai mică? Mi-a luat două săptămâni să o găsesc atunci când a trebuit să o caut, dar da, există! Mi-a luat două săptămâni să găsesc pietroiul ăsta în momentul când a trebuit să-l caut și l-am găsit, fără niciun fel de exagerare, stând cu piciorul pe el. Unul dintre arhitecții care au marcat Bucureștiul în Belle Époque. A realizat mai multe locuințe particulare, între care Palatul Spayer de pe strada Batiștei, iar la edificii publice îi datorăm Facultatea de Medicină din București și Palatul Ministerului Agriculturii, de vizavi de Teatrul Național, între altele, pentru că a fost foarte prolific. El și-a dorit ca mormântul său să fie o simplă piatră de râu pe care scrie «Aici repauzează I. Blanc».”, mai spune Damian Anfile.

Sunt doar câteva dintre miile de povești ascunse printre aleile din Cimitirul Bellu. Povești pe care, din păcate, timpul le va îngropa tot mai adânc, până la uitare, dacă nimeni nu face nimic. Vom încerca noi, alături de Damian Anfile, să fim ghizi prin istoria României, aici, la Observator 16.