Video Culisele eliberării lui Iulian Gherguţ. După 8 ani, părinţii din Neamţ stau cu fotografia lui în mână şi pregătesc marea revedere

Cu fotografia fiului său în mână, mama lui Iulian Gherguţ ar fugi până la Bucureşti dacă ar putea să îl ia în braţe pe băiatul pe care nu l-a mai văzut de 8 ani de zile. La Neamţ, toată familia îşi imaginează cum va fi marea revedere. 

Ultima dovadă de viaţă a lui Iulian a fost prezentată publicului în urmă cu aproape 6 ani.  

Fratele lui Iulian Gherghuț: Imaginea care te speria cel mai mult o fost când or făcut video acolo cu jihadiștii înarmați, mascați tot.  Aia o fost o imagine care te-nspăimanta, indiferent cine erai, prieten, frate, soră, mamă, frate...

Mama lui Iulian Gherghuț: Ne gândeam trăieşte, nu trăieşte, ce mănâncă, e Sahara acolo, nisip, cald... Se temea de pistoale și la filme, la televizor, de mic, dacă era un film cu pistoale el fugea afară și uite acolo o ajuns.

Bogdan Dinu, reporter Observator: Chiar dacă a scăpat din coşmarul trăit în temniţele grupării teroriste din Burkina Faso, Iulian Gherguţ nu îşi poate revedea familia decât peste câteva zile. Părinţii îl vor putea vizita în centrul unde stă în carantină, dar abia după ce medicii se vor asigura că bărbatul nu suferă de boli contagioase. 

Iulian Gherguţ a fost răpit în 2015, atunci când lucra ca paznic la o mină de mangan din estul Africii

Încă de la capturare, Ministerul de Externe a constituit o celulă de criză care a intrat in dialog cu jihadistii. Potrivit unor surse diplomatice, recupererea românului a fost negociată de statul francez. 

Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe: Este extrem de complicată o astfel de negociere. Ţine până la urmă şi de protejarea persoanei care se află în detenţie. Tema răscumpărării financiare sau a eliberării în contraprestaţie a unor persoane deţinute în alte locuri pe pământ este evitată. Nu se face un angajament formal pe un astfel de fundal pentru că ar genera un precedent. 

Iulian Gherguţ a început deja operatiunea de debriefing împreună cu specialiştii externi. 

Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe: Scopurile pentru care l-au luat ostatic pentru o perioadă atât de lungă de timp devin evidente şi contextul trebuie să reprezinte în primul rând un element care se comunică cetăţenilor români aflaţi în zonă şi, în al doilea rând, aspecte tehnice legate de modul în care au acţionat. Din puncte de vedere militar, este un act terorist, ori din acest punct de vedere interesează prevenirea şi reprimarea unor astfel de situaţii. 

Sprijinul psihologic este vital în aceste zile pentru acomodarea cu noua realitate

Vasile Marineanu, președinte Asociația de Psihologie Militară: Are nevoie să i se dea sentimentul de control, se facă lucruri simple, ce activități va face, când se va servi masa, ce va face în continuare. Stres posttraumatic și depresie apar ca urmare a faptului că l-au ținut în captivitate, au avut niște obiective - exploatare informațională, anumite beneficii pe care le-ar fi putut avea. 

Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe: Sunt ţinuţi izolaţi şi sunt ameninţaţi în fiecare zi, în ideea ca prin declaraţiile publice pe care le fac să transmită autorităților statului din care provin că viaţa le este ameninţată. 

Şi Sindromul Stotckholm se poate instala de multe ori la persoanele ţinute in captivitate, spun specialiştii. Cu timpul, persoana ajunge să aibă o conexiune cu răpitorii săi, care poate continua, uneori, şi dupa eliberare. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰