Antena

Exclusiv EXCLUSIV. Mărturia românului care a fotografiat cuplul Ceauşescu fugind cu elicopterul, la Revoluţie

Acum exact 36 de ani, Revolutia din Romania era ştirea care făcea înconjurul lumii, cu imagini sângeroase, scene dramatice şi oameni care mureau pe stradă pentru libertate. În spatele camerei de filmat sau de fotografiat, au fost, din primele clipe, fotoreporteri români. Printre rafale de gloanţe, urmăriţi de securitate ori arestaţi, ei şi-au riscat atunci viaţa pentru ca noi să vedem azi cum s-a întâmplat istoria.

de Redactia Observator

la 22.12.2025 , 21:36

Sunt câteva dintre momentele importate ale lui decembrie 89, aşa cum au fost ele surprinse în fotografii devenite simbol al Revolutiei romane. În spatele lor sunt poveşti dar mai ales oameni. Oamenii care au văzut revolutia prin obiectivul aparatului foto.

"Când s-a spart mitingul toată lumea a luat-o la fugă, am vazut toata nebunia de acolo, zic, gata, s-a întâmplat ceva.", a transmis Andrei Iliescu, fotograf.

Andrei Iliescu, inginer, pasionat de fotografie, era în acel moment la Universitate. Vindea felicitări de Crăciun. A abandonat totul pe tarabă şi s-a dus repede la un prieten care avea aparat foto.

Articolul continuă după reclamă

"Şi am fugit pe străzi să prind ceva. Tot ce am putut vedea au fost acele scuturi stălucitoare care apăruseră in capetele Caii Victoriei, era o atmosferă ca de război, am zis, gata, acum se întâmplă. Dar nu am rezistat mult pentru că pe la ora 3 şi ceva am fost luat de niste tovarăşi, erau 2, unul m-a ţinut de o mână, unul de alta, mi-au luat uşor aparatul, aşa , ca într-un slow motion văd scena. M-au pus în dubă şi m-au dus la miliţia capitalei. Mi-au luat aparatul, m-am uitat că l-au pus într-un seif, au închis seiful şi m-au dus într-o sală, acolo m-au dezbrăcat, complet, mi-au pus tot felul de întrebări. Tehnica aceea clasică, securistică, urlau, ţipau. Pe urmă mă luau cu binişorul, hai, mă, că văd că eşti un om educat, spune pentru cine lucrezi.", a mai spus fotograful Andrei Iliescu.

A durat asta până seara târziu. După care, împreună cu alte grupuri mari de oameni, a fost urcat într-o dubă.

"Erau maşinile pline, încărcau mașini și plecau, una după alta. Ne luau, ne-au dus pe toți. Unde ați ajuns? La Jilava. A fost acolo un comitet de întâmpinare cu așa. Ne-au adus în celulă, celulele aveau cred că în jur de 30 de locuri, erau mari, dar eram peste 50. Mă gândeam la mama mea, la supărarea pe care i-am făcut-o, că am plecat de acasă și nu m-am mai întors. Nu concepeam că se va schimba ceva, mă gândeam că asta e sfârșitul nostru. Îmi era frică să nu ne tortureze, mă gândeam că o să ne ia și o să ne împuște.", adăugat fotograful.

În tot acest timp, dincolo de zidurile pușcăriei, începea Revoluția.

"Am văzut un elicopter zburând prin centru. Zic, a, e clar.", a declarat fotograful Sorin Lupșa.

Sorin Lupșa era fotograf la Agerpres. Și-a luat aparatul foto, l-a ascuns sub haină și a fugit către Inter, unde începea să se formeze baricada.

"Ceea ce e trist, e aici un băiat, ăsta de aici, m-a căutat maică-sa după câteva luni să îi dau o fotografie că a murit în noaptea respectivă.", a mai spus Sorin Lupşa.

Noaptea târziu a ajuns acasă, dar numai ca să-și ia alte filme. A plecat spre Spitalul Municipal, unde aflase că sunt sute de răniți: "Ca să ajung mai repede am făcut autostopul, era un camion din ăla cu benă care mergea să apere televiziunea. Şi ăștia au oprit. Și când au auzit că sunt fotoreporter, cel care era lângă ușă a coborât și m-a lăsat pe mine să urc, și mai era încă un pasager și șoferul. După o sută, două sute de metri lângă Min. Apărării atunci era, au început să tragă în noi de ne-au făcut sită. Eu aveam geanta pusă peste umăr, era mare așa, și când au explodat cauciucurile de la gloanțe, geanta, greutatea, am căzut pur și simplu jos, la pedale acolo, și da, ce să vă zic, doi oameni au murit peste mine. Am reușit să îl salvez pe cel care a coborât ca să pot să urc eu era foarte rănit, și am reușit să îl salvez. A murit șoferul și cumnatul lui. A fost cumplit, eu de acolo de jos am văzut când îi treceau gloanțele prin cap."

În stare de șoc a ajuns totuși la Municipal și a reușit, așa, să îl salveze pe un băiat rănit, alături de el, în camion. În noaptea aceea nu a dormit deloc. Iar dimineață a plecat spre Comitetul Central, unde se întâlnește cu Radu Sigheti, fotoreporter la Casa Scânteii.

"Când am ajuns jos la sala palatului aici am auzit un elicopter și lumea a început să urle, a fugit Ceaușescu.", a spus un alt fotograf, Radu Sigheti.

"Am reușit și am făcut fotografia cu elicopterul când fuge cuplul Ceaușescu. Sincer, eu nu am știut, dar, feelingul, a zic așa, băi, stai, când am văzut că se ridică, și e fotografia aia cu elicopterul care a fost publicată în toată lumea.", a mai adăugat Sorin Lupșa.

Sorin Lupșa și Radu Sigheti au fost printre primii care au reușit să urce în balconul de la CC.

"Când am venit aici, mie mi s-au înmuiat picioarele. Și am fugit înapoi. Deci am zis, nu pot, că erau ăștia așa grămadă și m-am băgat așa după ușă, zic, nenica, ce se întâmplă acum, că ne arestează pe toți, ne împușcă. Și după aia am venit și am luat-o așa ușor, să nu mi se mai înmoaie genunchii. Şi uite aici am poza cu Sorin. Exact aici eram. Uite, fata asta stătea aici pe colț, și eu sunt aici, chiar în mijloc, chiar ziceam, în viața mea eu nu aveam cum să ajung, și Sorin e lângă mine, uite-l. Și atunci mi-am dat seama, ups, stai așa că asta e istorie. Ce văd aici trebuie fotografia, indiferent ce se întâmplă. Asta îmi place foarte mult cum stau ei așa pentru că în clipa aia, la început, lumea nu striga decât așa, jos Ceaușescu, jos Tiranul. Practic toată lumea se uită așa în sus, nu zice nimic, // Au scris pe un cearceaf "Jos Tiranul", atât, a mai spus Radu Sigheti.

Între timp, la 25 de kilometri de București, la Jilava, Andrei Iliescu era eliberat, fără nicio explicație, din pușcărie.

"Ne-am suit în autobuz, avea cineva un radio, atunci am aflat că Ceaușescu fugise.", a mai spus Andrei Iliescu.

A înțeles că acum, și el, și România erau liberi. Acasă avea o cameră de filmat cu care mergea de obicei la nunți sau botezuri. Cu ea pe umăr a revenit la clădirea CC și a început să filmeze.

Era deja 24 decembrie, Bucureștiul era un mare câmp de bătălie.

"Începuseră la un moment dat un „Tatăl nostru” și chiar atunci au început să tragă. Chiar atunci. Și s-au ridicat, au început să fugă, era un rând de tancuri acolo și s-au aliniat toți după tancuri și stăteau toți așa, pițiți, jos. Se vedea cum mușcă gloanțele zidul acela și se vedea că se trage în blocul acela care se cheamă Atlantic, aici se spune că erau multe cuiburi de securiști. Se spunea că se trage cu gloante oarbe, nu știu. Pe lângă mine eu nu am văzut pe nimeni rănit. Dar era un soldat care trăgea în direcția aceea, foc cu foc, în foc automat, m-a amuzat că el trăgea cu automatul și lângă el cineva bătea la mașina de scris, și se auzeau zgomotele astea combinate.", a mai declarat Andrei Iliescu.

Sunt imagini pe care le vedeți acum pentru prima dată. Andrei Iliescu le-a păstrat pe caseta VHS și a reușit să le salveze în format digital. Sunt bucățile lui de istorie adevărată, trăită cu camera pe umăr.: "Oamenii, atmosfera aceea terifiantă, senzația aceea că se scrie istoria. Simțeai că ești apărat, că nu ți se mai poate întâmpla nimic. Ceaușescu fugise și tot viitorul era al nostru. Am filmat multe tancuri de aici. Am filmat niște lucruri fabuloase cu tineri, era plin de oameni veniți din provincie. vox Am venit din Moldova, din inima Moldovei, din Bârlad. Acolo e liniște. Aici e teroare. E masacru original. Și eu stăteam așa cu camera ca și cum eram un fotoreporter adevărat, stăteam cu camera pe ei și i-am întrebat de unde veniți? Și spuneau: "Am venit de la Tecuci și transmitem pentru toți prietenii noștri că, victorie! Am învins!"

A filmat scene incredibile de solidaritate, dar și momente de panică, la televiziunea română.

Gata, s-a închis, se trage. Jos! Jos toată lumea!

Pentru prima dată de când a filmat aceste imagini, Andrei Iliescu s-a întors în balconul de la CC. Au trecut 36 de ani. În clădire încă se mai văd urmele de gloanțe.

La scurt timp după Revoluție, Andrei Iliescu și-a dat demisia și a devenit fotograf al multor agenții importante - Sygma, AFP sau EPA. Radu Sigheti a fost numit șeful biroului Reuters România și apoi, timp de 5 ani, a condus Reuters Africa. Sorin Lupșa a devenit în 2005 fotograf oficial al președintelui României, iar în 2023 a ieșit la pensie de la Agerpres. Ei sunt doar câțiva dintre oamenii care pot spune azi că au văzut cum s-a schimbat istoria României și au și multe dovezi pentru asta.

"Pentru mine, ziua aceea a fost singura zi în care am simțit o libertate pe care după aia nu am mai simțit-o.", a mai spus Sorin Lupşa.