Exclusiv Analist israelian: Ce se întâmplă în Iran poate avea implicații de securitate și în România
Domino-ul relațiilor geopolitice are piese care pleacă din Iran și ajung până în România, reiese din explicațiile lui Danny Citrinowicz, analist de politică externă israelian, care a oferit un interviu exclusiv pentru observatornews.ro. Acesta explică faptul că o eventuală schimbare de regim în Iran ar însemna că mai puține arme din Orientul Mijlociu ar ajunge în Rusia, ceea ce i-ar ajuta pe ucraineni și ar diminua presiunea de la granița cu România.
Iranul a fost unul dintre principalii furnizori de armament pentru Federația Rusă. Publicația Bloomberg citează un oficial occidental care spune că, încă din octombrie 2021, Iranul a furnizat Armatei loiale Kremlinului rachete în valoare de 2.7 miliarde de dolari. Nu mai vorbim de deja celebrele drone Shahed, care au schimbat fața războiului și au fost model pentru dronele rusești Geran. În prezent, aportul iranian în războiul ruso-ucrainean s-a diminuat, însă nu a dispărut total.
Implicația unei schimbări de regim în Iran, pentru români
Drept urmare, o schimbare de regim la Teheran ar impacta logistica armatei Moscovei.
"Înţeleg de ce sunteţi aşa interesaţi de evoluţiile din Iran pentru că dacă regimul va pica vor fi implicații majore pentru relaţiile cu Rusia, ţară pe care o ajută în războiul din Ucraina, cu drone pe care le trimit să fie folosite în războiul din Ucraina. Deci, ce se întâmplă acolo e posibil să aibă implicaţii de securitate şi pentru România", a spus Citrinowicz, pentru observatornews.ro.
Analist israelian: Ce se întâmplă în Iran poate avea implicații de securitate și în România
Danny Citrinowicz, cercetător principal în cadrul programului „Iranul și Axa Șiită” de la Institutul pentru Studii de Securitate Națională - sursa foto: atlanticcouncil.org
Probabilitatea unei schimbări de regim în Iran
Regimul opresiv de la Teheran a omorât cu o sălbăticie ieșită din comun protestatarii care sperau că o intervenție externă le va dubla efortul. Aceasta n-a venit, protestele s-au diminuat în amploare, iar regimul a rămas în picioare. În picioare, dar nu neclintit, explică Danny Citrinowicz:
"Cred că vestea proastă în ceea ce priveşte faptele, se pare că regimul pune stăpânire pe străzi în tot Iranul. Este o încercare majoră. A fost cea mai mare provocare pe care a avut-o regimul din 1979 încoace având în vedere cât de mulţi oameni au ieşit în stradă, dar şi că au fost în tot Iranul.
A fost o provocare, dar regimul ştie cum să ţină sub control lucrurile. Prima mişcare, să restricţioneze accesul la internet şi a doua, crimele brutale în rândul protestatarilor cu scopul de a salva regimul.
Din păcate, pentru moment, nu ştim ce vor face SUA. Deocamdată, regimul e în avantaj, dar şi dacă vor trece peste, tot vor avea probleme mari în Iran.
Acest regim nu are abilitatea să ofere ceva substanţial populaţiei iraniene, în special, pe partea economică. Nu sunt bani în băncile iraniene.
Regimul din 1979, de la revoluţie, a numărat câteva demonstraţii. Cea din 1999 a studenţilor, în 2009, Revoluţia Verde, în 2019, revoluţia gazului. În 2022 după execuţia Mashei Amini și a situației cu hijabul. Au fost puşi la încercare, marea schimbare acum este că nu au banii cu care să mulţumească populaţia.
Aceste demonstraţii au început din cauza banilor, devalorizarea monedei naţionale în raport cu dolarul. Dar nu este vorba doar despre asta, este vorba că regimul nu poate sprijini, ajuta propria populaţie.
De exemplu, în Iran au fost situaţii în care nu au avut electricitate, nu au avut apă. Este despre economie, dar cele spuse anterior, înseamnă furtuna perfectă care a lovit Iran şi a dus la acele demonstraţii.
Mai trebuie să spunem că, din păcate, opoziţia nu are un lider. Poate fi găsit cumva unul, dar nu unul care poate fi dus în faza următoare.
Şi acum, regimul nu comite doar atacuri oribile şi atacă oameni nevinovaţi, trebuie să amintim că există şi o coeziune între liderii din Iran, adică nicio fractură de care să te foloseşti. Concluzia este că, pentru moment, în ciuda tuturor provocărilor, regimul rămâne de neclintit.
Regimul foloseşte fiecare atrocitate pe care o comite pentru a-şi întări prezenta în Iran.
Cred că regimul este fragil, nu este unul puternic. Pentru că vedem mai tot timpul discuţii interne între moderaţi şi cei mai conservatori în ideea în care politica trebuie adaptată viitorului. Aceste discuţii slăbesc regimul. Pe lângă asta, acest regim este supus unor constrângeri ale sancţiunilor puse de UE şi SUA în sectorul energetic.
Iran este o ţară care se bazează pe petrol şi gaze pentru a susţine economia. Aceste sancţiuni au slăbit economia Iranului tocmai pentru că bugetul e construit pe asta.
Deci, din cauza discuţiilor interne, din cauza situaţiei economice, din cauza presiunii politice, acest regim este fragil şi condus de un lider foarte bătrân, care probabil e încă în formă, un lider suprem foarte bătrân, toate au creat probleme şi au dus la demonstraţii.
Dar ca să salveze regimul, ei trebuie să lucreaze împreună şi îi vedem cumva cooperând".
Dacă nu schimbare de regim, atunci ce?
Citrinowicz continuă: Cel mai probabil scenariu nu este o schimbare de regim, ci o schimbare în interiorul regimului. Asta înseamnă să vedem toţi liderii moderaţi, elementele extreme, să aibă mai mult control. Putem vedea IRGC - Gărzile Revoluţionare - cu mai multă putere şi atunci Iranul să devină un fel de ţară militarizată.
Sau îl putem vedea pe preşedintele Pezeshkian, ministrul de externe Abbas Araqchi, preşedintele Consiliului Suprem al Iranului, Ali Larijani să conducă Iranul spre un acord nuclear cu SUA.
Două lucruri nu se vor întâmpla în viitorul apropiat. Regimul nu va fi răsturnat ca în Siria, dar regimul se va schimba, nu va rămâne în status quo. În lumina acestor schimbări, vom vedea în câteva săptămâni, luni, o altă turnură a discuţiilor care au legătură cu centrul de gravitaţie al regimului. Cine va lua controlul? Aici trebuie să ne uităm îndeaproape pentru că vor fi schimbări dramatice pe scena politică internă în Iran, în zilele care urmează.
Irak este un model foarte prost. Ce s-a întâmplat în Irak când SUA au venit şi au distrus partidul Ba'ath, partidul care conducea, şi asta a dus la divizare.
Și oamenii din Iran preferă ca regimul să rămână pentru că le este frică de necunoscut.
Doar SUA au abilitatea să folosească forţa ca să schimbe regimul. Problema este că nu ştiu care este strategia - vrea Trump să schimbe regimul sau vrea să continue să lucreze cu acelaşi regim? De ce este aşa important?
Trebuie să nu uităm că preşedintele Trump vrea un război uşor şi rapid şi câştig, nu vrea război lung ca în Irak şi Afganistan.
Problema este că dacă intri în asta, te poţi trezi într un război lung şi nu foarte sigur că vei câştiga sau sigur că vei reuşi. O operaţiune militară poate întreţine protestele, poate ajuta protestatarii, dar sunt foarte slabe şansele să preia controlul, să exploateze un atac american".
CITEȘTE ȘI: Analiză. Dacă va supraviețui protestelor, regimul iranian ar putea prelua modelul "Coreea de Nord"
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
