Istoricul Zilei Păcălelilor! Cum a apărut tradiţia de 1 Aprilie

Trimiterea la o întâlnire inutilă a prietenilor sau alte farse similare sunt cunoscute, în cele mai multe țări europene, încă din secolul XVI. Una dintre numeroasele explicații a acestei tradiții este următoarea: în anul 1564, regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate.

Referinţe la ziua de 1 aprilie se regăsesc şi în operele artiştilor din Marea Britanie sau Franta. Geoffrey Chaucer, în Caterbury Tales, scria în 1329 povestea cocosului îngâmfat Chauntecleer, care este păcălit de o vulpe. Povestea este datată "la 32 de zile după martie", cel mai probabil referindu-se la logodnă regelui Richard al II-lea cu Ana de Boemia, însă dată a fost interpretată greşit, ca fiind a 32-a zi din martie, adică 1 aprilie. John Aubrey scria şi el despre "ziua sfântă a păcălicilor", care are loc pe 1 aprilie.

O altă explicaţie pentru stabilirea zilei păcălelilor a fost dată de profesorul de istorie Joseph Boskin, de la universitatea din Boston. Acesta spune că, în timpul împăratului Constantin cel Mare, un grup de bufoni a venit la curte, aceştia spunându-i că ar putea să conducă imperiul mai bine decât el. Împăratul, amuzat, l-a lăsat pe unul dintre ei să fie împărat pentru o zi, iar acesta a dat un edict prin care a stabilit ca o zi pe an să fie ziua glumelor şi a păcălelilor.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰