Video Locul din România unde timpul stă pe loc când trecem la ora de iarnă. Cum sunt potrivite ceasurile vechi
Urmărește ObservatorNews pe Discover
La noapte, ora 4 devine ora 3. Dăm ceasurile înapoi, România trece la ora de iarnă. Dormim mai mult cu o oră, dar se crapă de ziuă înainte de 7 dimineaţa şi e întuneric beznă înainte de ora 18. Telefoanele, computerele, tabletele şi ceasurile inteligente nu au nevoie de ajutor, ştiu singure ce au de făcut. E, însă, un loc în România unde schimbarea presupune... ore întregi de muncă.
La Muzeul Ceasului din Ploieşti scurgerea timpului e marcată de rotițe minuscule, pendule care se leagănă de sute de ani și cadrane prin faţa cărora au trecut generații întregi. Dispozitivele inteligente îşi schimbă singure ora. Aici, lucrurile stau altfel. Fiecare orologiu trebuie reglat cu grijă.
"Mecanismul ceasului mecanic nu ne permite să mișcăm arătătorul în sensul invers a celor de ceasornic, cum spunem noi. Arătătorul se mișcă decât înainte", explică Elena Frîncu. muzeograf.
Pentru a proteja mecanismele vechi, uneori, soluția este să le oprești la momentul potrivit și să le repornești... 23 de ore mai târziu. "Oprim timpul în loc. Și atunci n-ar mai trebui să miști de atâtea ori arătătorul ceasurilor", mai spune Elena Frîncu.
Povestea ceasurilor
Unele ceasuri ne spun cât este ora. Altele încearcă să ne explice întregul univers. "Ceasul de masă astronomic, un ceas foarte complicat, un mecanism foarte complex. Oferă și alte tipuri de informații legate de dată, de zodiac, chiar și de poziția astrelor pe cer, de fazele lunii, de aceea este un ceas cu complicații", a declarat Elena Frîncu.
Înainte ca timpul să poată fi măsurat cu precizia de astăzi, ceasornicarii construiau mecanisme care adunau laolaltă astronomia şi matematica.
"Sunt cadrane ce ne ajutau chiar să calculăm data în care va pica Paștele într-un anumit an. Și de asemenea, acest tip de ceas conține și un astrolab. Este de regulă, un instrument astronomic ce era folosit de regulă pe mare, pentru a afla poziția cu ajutorul stelelor", mai spune Elena Frîncu.
La Ploieşti sunt expuse 550 de ceasuri, dar în total, muzeul are în patrimoniu aproape 3.000 de piese. Cel mai vechi ceas datează din 1544, iar cele mai noi ceasuri sunt cele de mână, de aici, din secolul XXI.
Ceasornicarii de odinioară se mândreau cu adevăratele obiecte de artă care ieşeau din mâinile lor pricepute. "Au început să apară aceste tipuri de ceasuri. Și anume o combinație între mecanismu ceasulului și un obiect, fie de us personal sau o cutie muzicală, o cutie de bijuterii. Deci s-au gândit ceasornicarii să încerce orice fel de combinație și să obțină ceasuri cât mai spectaculoase și mai ingenioase.
Avem prezente pe cadranul ceasului doi cupidoni, doi amorași, așa le spunem noi, care la ore fixe, prin mișcarea lor, băteau cu mici ciocănele în doi clopoței prezenți deasupra. Prin mișcarea lor produceau mic zgomot și aceea era alarma pentru ora fixă, de exemplu", povesteşte Elena Frîncu, muzeograf.
O altă generaţie descoperă timpul
Printre mecanisme de tot felul și poveștile lor, o altă generație descoperă timpul. Copiii care au crescut cu telefoane inteligente și ceasuri conectate la internet zăbovesc preţ de o clipă în fața pieselor din alte vremuri.
Băieţel: Am văzut foarte multe ceasuri cu diferite ore, diferite inscripții.
Reporter: Ceasurile astea ai ști să le citești?
Băieţel: Știu că linia scurtă indică ora, iar linia lungă indică minutele.
Reporter: Cum vede generația Alpha aceste ceasuri?
Băieţel: Poate puțin plictisitoare, pentru că acum avem telefoane.
Fată: De modă veche le vedem, adică le vedem și în casa bunicilor, și la părinți poate. // Îl citesc mereu la bunici. M-am învățat de mică.
România va trece la ora de vară pe 28 martie 2027.
Reporter Observator Antena 1 specializat pe Sănătate. ➜
