Video "Ne vedem la ceas". Locurile care au adunat generaţii de bucureşteni şi poveştile lor uitate
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Într-un oraş mai mereu contra timp, uităm uneori să admirăm frumuseţea oraşului. Ceasurile Bucureştiului par să fi încremenit în timp. Nu ţin cont de schimbarea orei sau a vremurilor, dar ne privesc de sus, de pe faţadele istorice ale clădirilor emblematice ale capitalei. Am făcut un tur al celor mai frumoase orologii din centru şi le-am aflat poveştile.
"Nu, nu l-am văzut! Chiar m-aţi făcut curioasă! Chiar de asta am ieşit cu prietena mea, să admirăm Bucureştiul toamna". Ceasul Bibliotecii Central Universitare are farmecul lui, chiar dacă e unul dintre cele mai tinere de pe lista noastră. A fost înlocuit după Revoluţie, când un incendiu aproape a năruit clădirea. Dar povestea lui a început cu mult timp înainte.
Legenda ceasului de la BCU
Se spune că orologiul de pe faţada clădirii din centrul Bucureştiului a fost montat acolo chiar de regele Carol I, supărat că demnitarii întârzie la întâlnirile de la Palatul Regal care este vis a vis.
"Reprezintă o formă de a controla timpul. O formă de a democratiza timpul. Până atunci, timpul era măsurat sau de ceasurile celor foarte bogaţi, căci numai cei foarte bogaţi îşi permiteau să aibă un ceas particular, de buzunar.
Şi bineînţeles este timpul acesta anistoric pe care îl măsoară biserica, diferite momente ale zilei şi diversele sărbători religioase. Ei bine, mediul urban introduce ceasul public astfel încât toată lumea are acces la a măsura timpul. Timpul care este măsurat în gară, la şcoală", explică Bogdan Bucur, istoric.
Ceasul care veghează Cişmigiul încă din 1890
Nu departe de BCU, turnul cu ceas al Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr domină înălţimile. Veghează deasupra Parcului Cişmigiu încă de la 1890.
"Este o chestie foarte scumpă. Gândiţi-vă cât costă o clădire. Un ceas este un mecanism foarte complex într-un spaţiu foarte mic care necesită şi mentenanţă. Atunci când au apărut ceasurile, preţul lor era comparabil cu al unui vehicul de la vremea aia, adică o trăsură", a declarat Iulia Francu, arhitectă.
-
Ziua Armatei Române 2026. Semnificația zilei de 25 octombrie și evenimentele programate în Capitală
-
Cum au ajuns doi copii de 5 luni să fie sechestraţi 24 de zile într-o maşină. Mama a fost convisă să-i cedeze
-
Mii de credincioși la pelerinajul Sfântului Dimitrie cel Nou. Procesiunea "Calea Sfinților", în Capitală
Bisericile apusene din aceeaşi perioadă, monumente istorice astăzi, au şi ele câte un ceas ancorat pe faţadă. Orologiul Bisericii Italiene e unic.
"Are cifre romane şi cifre arabe pentru a ilustra orele după amiezii şi nu are limbi. Este un ceas atipic şi este printre primele care au apărut în Bucureşti. Iar biserica are o poveste cu întreruperi în spaţiul public, pentur că în perioada comunistă a fost interzis accesul acolo şi au fost permise doar 5 slujbe pe an", explică Ana Rubeli, influencer cultural.
"Ne vedem la ceas"
Şi ceasul de la Universitate are o poveste aparte. E poate cel mai faimos loc de întâlnire romantică din istoria Bucureștiului. Pentru generații întregi de bucureșteni, din perioada postbelică și până la începutul anilor '90, formula "Ne vedem la Ceas!" era reperul suprem. Azi, vechiul ceas mai ticăie doar în fotografiile vechi şi în amintirile celor care au trăit acele vremuri.
