Video Oraşul plin de comori pe vremuri a ajuns acum părăsit de lume. În trecut avea 8.000 de angajaţi, acum mai are doar 9.000 de locuitori

Uricani. Cel mai izolat oraș din județul Hunedoara. Ca toată Valea Jiului, și localitatea a avut resurse bogate: cărbune și cuarț. Așa a devenit atractivă pentru oameni din toate colțurile țării care s-au mutat cu totul aici când aurul negru era în floare. Ionel e unul dintre cei care și-au pus toată viața într-un bagaj, s-a urcat în tren tocmai din Vaslui și s-a oprit în Hunedoara. A doua zi era deja miner.

Oraşul plin de comori pe vremuri a ajuns acum părăsit de lume

Ionel Bleoju, fost miner: Oamenii erau mai bucuroși că aveau un loc de muncă. Acum majoritatea pleacă.

Reporter: Câți ani aveați când ați venit aici?

Ionel Bleoju, fost miner: Eram tânăr. 22 de ani.

Reporter: Acum un tânăr de 22 de ani ce ar putea să facă în Uricani. Acuma? N-are ce să facă. Nu vedeți că nu sunt locuri de muncă nicăieri.

Orașul Uricani e parte din salba de orașe muncitorești ridicate în perioada comunismului. Blocurile de cărămidă rezistă și azi. În timp ce unele au fațadele scorojite de vreme și de vremuri, altele și-au schimbat fața cu bani europeni.

Diana Speretoiu, reporter Observator: Acestea sunt printre primele blocuri construite în orașul Uricani. Se întâmpla în anii 60. Apoi zona s-a extins rapid. Pentru că aici, în minele din Uricani, lucrau peste opt mii de oameni.

Cărbunele a început să fie exploatat aici încă din anii 50. Au funcționat trei mine.

Corneliu Braia, viceprimar Uricani: Mina Uricani, Valea de Brazi, după care Cariera Câmpu lui Neag. S-a deschis și o preparație de preparare a cărbunelui, una dintre cele mai mari din Europa de Est.

Rând pe rând, însă, toate şi-au pus lacătul. Aşa a început declinul. Și demografic, și economic. Acum, doar 9.000 de locuitori mai numără orașul care se întinde pe aproape 300 de kilometri pătrați, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. În urmă cu mai bine de trei decenii, populația se apropia de 14 mii de locuitori.

Diana Speretoiu, reporter Observator: Ca simbolurile zonei să nu fie uitate, găsim în oraș expuși astfel de vagoneți. Erau folosiți de mineri să scoată aurul negru din subteran

Mai departe, o statuie veche le reamintește nostalgicilor cum se câștiga pâinea odinioară. Cu picamărul pe umăr și cu lampa în mână. 

Mineri: - Ăla e picamărul

Reporter: Și cel de lângă ce are în brațe, flori

Reporter: - Are flori, da. Când ieșea din mină, venea, lua flori și le ducea la nevastă. Dacă ieșea.

Mâna sus e în loc de: Noroc bun! Salutul minerilor.  

Pensionară: Nimic, ce să se schimbe. În rău, da, în bine, nu. După ce plecăm noi, generația asta, n-o să mai rămână nimeni pe aici.

Pentru un trai decent al cetăţenilor, autoritățile au o singură variantă: fondurile europene. Dincolo de bogățiile din pământ, natura a binecuvântat zona minieră și cu peisaje. Orașul e la poalele Retezatului, aproape de pârtii de schi, chei, peșteri, păduri și peisaje frumoase în orice anotimp. Așa a devenit stațiune turistică. Oamenii mizează că asta e plasa lor de salvare. 

Reporter - Corneliu Braia, viceprimar Uricani: Turiștii să viziteze și un muzeu al satului momârlănesc din Câmpu lu Neag. E o casă reabilitată de proprietar. Momârlanii sunt localnicii, că așa le spune la localnicii din zona noastră. Momârlanii sunt oameni ai locului care se ocupă cu creșterea animalelor. Pot să vină turiștii indiferent de anotimp. 

Un parc acvatic va fi realizat de primărie cu fonduri europene. În paralel, și alți investitori privați sunt interesați să-și deschidă afaceri în turism.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰