Video Războiul a distrus ţara, dar a unit oamenii peste graniţă: "Mulţi ţin boala în inimă, dar nu trece, pentru că le-au rămas băieţii acolo"

Rugăciunile şi gândurile părintelui Aurelian Reit se îndreaptă zilele acestea către Ucraina, ţara soţiei sale.

Larisa Reit, preoteasă de loc din Cernăuţi: Toţi cei dragi sufletului meu au rămas în Cernăuţi şi în momentul acesta de grea încercare pentru fraţii mei, pentru toţi cei dragi de-acolo, să sperăm că Dumnezeu va asculta rugăciunile noastre.

Părintele nu a putut rămâne indiferent în faţa celor aflaţi în suferinţă. Cu ajutorul bisericii şi al credincioşilor, părintele a reuşit să strângă tiruri întregi cu ajutoare. 

Vezi și

Părintele Aurelian Reit, Biserica "Sfânta Treime" Braşov: Cei din Cernăuţi mi-au spus că: "Avem nevoie de haine groase pentru copii, în primul rând, pentru mămicile lor. Noi am găzduit aici la Braşov, aşa cum aţi putut vedea. Medicamente, sânge.

Larisa Reit, preoteasă de loc din Cernăuţi: Să rugăm pe Bunul Dumnezeu să-şi reverse mila asupra tuturor şi noi românii cu suflet mare să le întindă o mână de ajutor.

Ajutoare pentru fraţii de peste graniţă

Primul camion din Braşov a ajuns la biserica din Storojîneţ, localitate aflat la o oră de Cernăuţi. Acolo slujesc nepotul şi fratele preotesei. Ajutoarele vor ajunge la oamenii care au fugit de moarte şi pe care cei doi preoţi i-au adăpostit, dar şi la Kiev, la soldaţi şi la locuitorii care stau acum ascunşi în buncăre.

Părintele Gheorghe, preot în Storojîneţ, Ucraina: Ajutorul acesta încălzeşte, hrăneşte pe ceilalţi fraţi creştini. Mulţumim. Închinăciune până la pământ.

Înalt Prea Sfinţitul Meletie: Mulţumim, mulţumim.

Pe lângă ajutoare, oamenii găsesc şi alinare la biserică.

Părintele Gheorghe, preot în Storojîneţ, Ucraina: Mulţi care ţin boala în inimă, aşa cum ţi-ai face o rană pe inimă, curge sânge, dar nu trece, pentru că le-au rămas băieţii acolo. Mulţi nu şi-au luat părinţii, nu au putut să plece. 

Până să înceapă războiul, acest preot a slujit lângă Kiev. La 5 dimineaţa şi-a luat soţia şi cele două fetiţe în braţe şi a fugit din iad. 

Valentin Pavlenco, preot: Nu m-am putut gândi niciodată în viaţa mea că în acest veac, în timp de 5-10 minute, ca să putem supravieţui, ne-am întors la părinţi în sat. În spate era aşa o deşertăciune, o groază.

Preoţii au făcut o punte între ţara noastră şi ţara vecină şi îi ajută împreună pe oameni.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰