Satul din România cu un singur locuitor. Localnicii au plecat, dar turiștii cumpără case pe bandă rulantă

Drumul asfaltat care șerpuiește printre colinele verzi conduce către sat, iar la intrare se observă două gospodării părăsite care amintesc de vremurile în care Poiana Măgura forfotea de viață. Pereții sunt brăzdați de timp, însă ornamentele cusute cu grijă la ferestre mai păstrează amprenta trecutului. Curțile sunt întreținute, vița de vie mai rodește, iar câteva grădini de legume atestă că satul refuză să moară, potrivit unui reportaj Agerpres.

În centrul satului, însă, imaginea se schimbă. Case noi, cabane moderne și curți îngrijite semnalează renașterea locului. Dintr-o așezare aflată în declin, Poiana Măgura se transformă treptat într-o mică zonă turistică a Sălajului.

"Oamenii au plecat spre un trai mai bun"

"Satul avea cândva 70-80 de familii, dar oamenii au plecat spre un trai mai bun, la Ilișua. După asfaltarea drumului, în 2019, totul s-a schimbat. Astăzi sunt deja șapte cabane funcționale. Doar un singur locuitor a rămas permanent aici – Moricz Sandor, care nu a vrut în ruptul capului să plece", declară Kovacs Tiberiu, viceprimarul comunei Şărmăşag.

Sandor, în vârstă de 66 de ani, trăiește pe un vârf de deal cu o panoramă impresionantă. Casa lui renovată, lemnele aranjate pentru iarnă și găinile din curte îi asigură traiul zilnic. Fost cizmar, el a ales să rămână după ce și-a îngrijit părinții până la sfârșit.

"Bunicul meu a primit pământ după război. Am avut de lucru cu animalele și cu pământurile. După ce tata s-a stins și mama a rămas la pat, am avut grijă de ea șase ani. De atunci locuiesc singur aici", mărturisește Sandor.

Are doi câini și câțiva vecini de ocazie – turiști sau localnici care mai trec pe aici în weekend. Rareori merge în Ilișua pentru cumpărături, deoarece are tot ce îi trebuie acasă. Amintirile satului rămân vii și în sufletul foștilor locuitori. Csoka Erzsebet, acum în vârstă de 83 de ani, își amintește cu emoție copilăria petrecută la Poiana Măgura.

Satul atrage tot mai mulţi turişti

"A fost foarte frumos la noi în sat. Crăciunul era minunat, cu 20-25 de case pe la care mergeam la colindat. Era o legătură între oameni, ca între frați. Când cineva avea ceva de făcut, toată lumea sărea în ajutor", povestește Erzsebet.

De asemenea, școala din sat a fost ridicată chiar de localnici în 1965, într-o sărbătoare plină de muzică și dans, iar după ani de abandon, Parohia Reformată a făcut demersuri pentru a intra în posesia clădirii. Preoteasa Nemes Susana afirmă că intenția este de a amenaja acolo un centru pentru copii, fără semnal la telefon, cu spații de dormit, sală de conferințe și bucătărie.

Astăzi, casele abandonate încep să fie renovate, copiii celor plecați revin în vacanțe, iar pensiunile dau viață satului. Poiana Măgura, care cândva număra peste 100 de suflete, pare pregătită să renască prin turism și dorul de casă al celor care nu au uitat-o.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰