Video "La revedere, tabără dragă!". Amintirile unor generaţii întregi, îngropate în ruine. Nepăsarea statului e mină de aur pentru mediul privat

Generaţii întregi au aşteptat cu sufletul la gură vacanţa mare cu gândul la tabere şcolare. La mare sau la munte, pe timpul comunismului, ele au fost, pentru mulţi, cele mai frumoase amintiri din vacanţe şi unica ocazie de a vedea frumuseţile ţării. Era locul în care legai prietenii trainice şi învăţai să te descurci fără părinţi. Iar finalul era, pentru toată lumea, prilej de lacrimi. 

Taberele şcolare din comunism au ajuns ruine

Anii au trecut, vremurile s-au schimbat. Trecem pragul fostei tabere școlare din Valea Timişului. Tot ce a fost de metal a dispărut. Nici lemnul nu a scăpat de hoţi. "S-a furat şi duşumeaua. Ăsta era holul principal, cu casa scărilor. Acolo, uite cum arată! Şi, hai un pic să-ţi arăt, te rog frumos, aici, ai grijă pe unde calci ... Asta era bucătăria. Uite, s-a păstrat faianţa şi soba pe care s-a gătit pentru toată tabăra, ani la rând", spune Claudiu Loghin, reporter Observator.

În județul Brașov au existat zece tabere școlare de stat. Azi, mai sunt doar amintirile generațiilor care au cântat la chitară în jurul focului de tabără. "Aici sunt crescuţi nişte copăcei direct în tencuială. Şi mai jos şi pe balconul acesta a apărut un copac şi mai mare. Cumva, natura îşi recapătă teritoriul", adaugă Claudiu Loghin, reporter Observator. "Uite, cam aşa arată podul acuma. Nici n-are rost să mergem mai încolo pentru că e totul surpat şi cred că este periculos. Erau câteva camere şi aici în pod. Ţigle peste tot, cărămizi, moloz, acoperişul distrus aproape în totalitate". 

Primarii ridică din umeri. Mediul privat a profitat de situaţie

Oficial, taberele de stat sunt administrate de Direcția de Sport și Tineret. Echipa Observator a cerut instituției o explicaţie pentru starea deplorabilă a imobilelor. Încă nu am primit un răspuns. Ce alternativă există? Taberele private. "Noi organizăm tabere cam de cinci zile. Avem activităţi precum mountain-bike, drumeţie, căţărat, tot felul de activităţi de socializare, de cabană, foc de tăbără. (n.r. Costurile unor astfel de tabere sunt) undeva la 1.800, 1.900 de lei, cinci nopţi de cazare, şase zile, în care intră toate activităţile", explică Silviu Bălan, organizator tabere. 

O altă soluție ar fi implicarea autorităților locale. Primăria Brașov încearcă, de mai bine de cinci ani, să salveze trei din cele zece foste tabere școlare. "Din păcate, la momentul acela am primit doar clădirea, fără a primi şi terenul aferent. De atunci ne-am chinuit să rezolvăm această problemă. Suntem în faza finală", a declarat Sorin Toarcea, purtător de cuvânt Primăria Brașov.

Primăria se gândea la un parteneriat cu autorităţile de pe litoral: să-i trimită pe copii braşovenilor în tabere la mare şi să îi găzduiască pe copiii constănţenilor în tabere la munte. Însă "tabăra de copii de la Năvodari arată ca o casă bântuită. Tot ce mai aduce aminte de acele vremuri sunt aceste două rame de pat. Pereţii sunt distruşi şi vandalizaţi, uşile sunt smulse din tocuri, iar geamurile sunt sparte", arată Andreea Filip, reporter Observator. 

Ce s-a ales de tabăra de la Năvodari

Sunt mai bine de 20 de ani de când autorităţile locale din Năvodari şi Confederaţia Sindicatelor din România îşi dispută, în instanţă, dreptul de proprietar. Reprezentanţii Primăriei susţin că nu pot investi într-una dintre cele mai mari tabere din România pentru că în timpul procesului care se află acum pe rol judecătorii au constatat că actele folosite de Sind-România sunt false. Aceeaşi soartă au avut-o peste două treimi din taberele şcolare funcţionale în 1989.

"La revedere, tabără dragă! Sau chiar "adio" cred că se potriveşte cel mai bine aici, la Leghia, unde, la fiecare atingere, mai cade câte o bucată din perete", spune Alex Prunean, reporter Observator. Până în urmă cu un deceniu, mii de copii îşi petreceau o parte din vacanţă în tabăra de la Leghia, din judeţul Cluj. Ministerul Turismului a cedat-o Primariei din Aghireșu. Autorităţile locale nu au avut bani să o administreze, asă că au închis-o. După ani de zile în care nu s-a întâmplat nimic, au dat-o mai departe.

"Salvarea acestei tabere trebuia să vină în anul 2019, atunci când a fost preluată de Consiliul Judeţean cu intenţia de a o redeschide la un moment dat. În cei trei ani care au trecut de atunci s-a făcut doar o expertiză tehnică şi atât. În rest, avem parte de acelaşi domeniu întins pe aproape două hectare, acoperit de vegetaţia crescută haotic, şi câteva corpuri de clădire care se degradează tot mai mult de la o zi la alta", arată Alex Prunean, reporter Observator. "Ăsta e făcut de un copil. Eu sunt Domnul, Dumnezeul Tău care te iau de mână. Cred că nici Divinitatea nu mai poate salva acest dormitor, această clădire, pentru că de cel puţin 10 ani aici nu a mai intrat absolut nimeni". 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰